André Gide

André Gide (n. 22 noiembrie 1869, Paris, Al Doilea Imperiu Francez – d. 19 februarie 1951, Paris, A Patra Republică Franceză), a fost un scriitor francez.

Citate

• Eu, când scriu o carte, scriu numai jumătate din ea, cea de-a doua o scriu cititorii.
• Un bun profesor are această grijă statornică: îi învață pe discipoli să se lipsească de el.
• Minciunile cele mai detestabile sunt cele care se apropie cel mai mult de adevăr.
• Dragostea de adevăr nu e totuna cu nevoia de certitudine și destul de imprudent să le confuzi.
• Înțeleptul e cel care se miră de orice.
• Trebuie să-ți urmezi înclinarea, dar să faci asta urcând.
• Crede în cei care caută adevărul. Îndoiește-te de cei care l-au găsit.
• Prejudecățile sunt cârjele inteligenței.
• Arta este o colaborare între Dumnezeu și artist, și cu cât face artistul mai puțin, cu atât mai bine.
• Opera de artă este exagerarea unei idei.
• Opera de artă:... singurul lucru din lume pe care îl admit să nu fie natural.
• Imparțialitatea absolută a artistului, obiectivitatea desăvârșită a operei sale îmi apare ca fiind ceva din ce în ce mai himeric.
• Artistul în mod necesar ia poziție; și cel mai bine e să-și dea seama limpede de asta. Scrie pentru a dovedi ceva, orice ar fi.
• Trăim pentru a manifesta. regulile morale și cele estetice sunt aceleași. Orice operă care nu manifestă este inutilă prin însuși acest scop. Orice om care nu manifestă e inutil și rău.
• Să prețuiești exact atât cât pari; să nu cauți a părea mai mult decât prețuiești. Sunt oameni care caută să arate altfel decât sunt și ajung să nu mai știe cine sunt cu adevărat.
• Mi-a plăcut întotdeauna mai mult bobocul plin de făgăduință decât floarea învoaltă, dorul mai mult decât împlinirea lui, progresul mai mult decât realizările, adolescența mai mult decât maturitatea.
• Să iubești adevărul înseamnă să nu accepți ca el să te întunece.
• Cel mai bun mijloc de a învăța să te cunoști e să încerci a-i înțelege pe ceilalți.
• Omul nu poate descoperi noi oceane, câtă vreme nu are curajul de a pierde din vedere țărmul.
• Legile și moralele sunt, prin definiție, educative și tocmai prin acest caracter, provizorii. Orice educație bine gândită tinde să se poată lipsi de ele.
• Cred că fiecare generație nouă vine încărcată cu un mesaj pe care trebuie să-l nască; rolul nostru este să ajutăm această naștere. Cred că ceea ce se numește naștere nu e, adesea, decât oboseală nemărturisită, resemnare, amărăciune.
• Să nu te strădui pentru a dobândi plăcerea, ci să-ți afli plăcerea în străduința însăși.
• Trebuie să ai totuși ceva inteligență, ca să te doară că nu ai destulă.
• E de necrezut câte dobitocii poate spune într-o singură zi o persoană inteligentă.
• Ca să judeci drept un lucru, trebuie să te îndepărtezi oarecum, după ce l-ai iubit. Nevoia aceasta e adevărată cu privire la țări, la ființe și la tine însuți.
• Îmi simt mai des limitele. Și e firesc să fie așa, pentru că nu rămân niciodată, sau aproape niciodată, în mijlocul coliviei; ființa mea năvălește înspre gratii.
• Cele mai frumoase lucruri sunt cele pe care ți le suflă nebunia și le scrie rațiunea.
• Nu scrii și nu gândești bine decât ceea ce n-ai nici un interes personal să gândești sau să scrii.
• Prezentul pe care îl trăim azi va fi oglinda în care ne vom recunoaște mai târziu și în ceea ce am fost vom recunoaște cine suntem.
• Numai sufletele foarte banale ajung cu ușurință la expresia sinceră a personalității lor.
• Mai totdeauna îți dezvălui limitele tocmai din vanitate... încercând să le depășești.