Babylon 5
Babylon 5 (1993–1998), creat de către J. Michael Straczynski, este un serial american de televiziune science-fiction.
Sezonul 1: Signs and Portents / Semne și prevestiri
modificare- [Voiceover generic de început.]
- Jeffrey Sinclair: Era începutul celei de-a treia ere a umanității,zece ani după războiul dintre Pământ și Minbari. Proiectul Babylon era un vis devenit realitate. Scopul său:de a preveni un alt război prin crearea unui loc în care oamenii și extratereștrii să-și rezolve diferendele pașnic. Este o stație îndepărtată pentru diplomați,hoți,întreprinzători și rătăcitori. Oameni și extratereștri,înfășurați în două milioane și cinci sute de mii de tone de metal rotitor,singuri în noapte. Poate fi un loc periculos dar este ultima noastră speranță pentru pace. Aceasta este povestea ultimei dintre stațiile Babylon. Este anul 2258. Numele stației este Babylon 5.
- Londo: Consiliul poate să se ducă dracului! Și sesiunea de urgență poate să se ducă dracului! Iar tu, Vir, poți să te duci și tu dracului — nu aș vrea să te simți exclus.
- Londo: Îl voi ucide. Într-o bună zi.
- Sinclair: Domnule ambasador-
- Londo: -neamul meu. Avem un fel, uneori, de a ști cum, și chiar când, vom muri. Ni se arată într-un vis, ah? În visul meu, sunt bătrân, se petrece, peste douăzeci de ani, și sunt pe moarte. Mâinile mele încleștate în jurul gâtului cuiva și ale lui încleștate în jurul gâtului meu. În momentul în care G'Kar a sosit la bord. L-am recunoscut ca fiind acela din vis... Îl voi ucide... mai devreme sau mai târziu.
- Sinclair: Douãzeci de ani e vreme lungă, îndeajuns de lungă pentru popoarele voastre să ajungă la o înțelegere.
- Londo: Poate. În douăzeci de ani unul dintre noi va fi mai înțelept...sau unul dintre noi va fi mort. Cât despre mine, am nevoie de încă un pahar.
- [O navǎ necunoscutǎ pe un curs de coliziune cu stația.]
- Susan Ivanova: Acesta nu e pericol iminent? Trebuie sǎ recitesc manualul.
- Vânătorul de suflete: Sufletul pe care îl salvăm: nu toate, doar pe cele speciale. Conducǎtori, gânditori, poeți, visǎtori , lunatici binecuvântați.
- Londo Mollari: Știi ce a spus ultimul xon chiar înainte să moară? [se apucă de piept] AAAAHHHH!
- [G'Kar găsește o floare neagră, trimisă ca un semn că urmează să fie asasinat.]
- G'Kar: Și nu ai nici o idee despre cum a ajuns în patul meu?
- Na'Toth: Domnule ambasador, nu este locul meu să speculez despre cum orice ar ajunge în patul dumneavoastră.
- [Comunicatorul lui Sinclair din buzunar bipăie, întrerupând-o pe Catherine.]
- Catherine Sakai: Nu vreau să te alarmez, dar pantalonii tăi vorbesc cu tine.
- G'Kar: Asta a durut.
- Na'Toth: Domnule ambasador, era singura cale prin care puteam să dezactivez legăturile. A trebuit să le lovesc cât de tare posibil, cât de mult posibil, și totuși să creez impresia că vă băteam de vă suna apa-n cap.
- G'Kar: Și nu ți-a plăcut nici măcar un pic?
- Na'Toth: Nu am spus asta.
- Tu'Pari: [citind din ordinul lui de a-l asasina pe G'Kar] Vei cunoaște durerea. [îi provoacă șocuri lui G'Kar] . Vei cunoaște frica. [îi provoacă durere lui G'Kar din nou] Și apoi vei muri.
- ...
- G'Kar: [către Tu'Pari după ce acesta nu și-a îndeplinit misiunea și pare că a încălcat codul asasinilor] Cu puțin noroc nu te vor găsi niciodată, însă dacă o vor face, atunci vei cunoaște durerea...
- Na'Toth: [cu repeziciune] ...și vei cunoaște frica...
- G'Kar: [tot repede] ...și apoi vei muri. Călătorie plăcută.
- Jeffrey Sinclair: Toată lumea minte, Michael. Nevinovații mint pentru că nu vor să fie acuzați de ceea ce nu au făcut, iar vinovații mint pentru că nu au încotro.
- [Un om misterios îl acuză pe Sinclair că s-a vândut minbarilor în timpul bătăliei finale cu aceștia.]
- Sinclair: Nu am avut nici o șansă. Spui că am fi putut câștiga, dar nu ai fost acolob, nu i-ai văzut! Când m-am uitat la acele nave, eu…eu nu mi-am văzut doar moartea mea — am văzut moartea întregii rase umane!
- Al doilea cavaler: Atunci de ce au capitulat?!
- Sinclair: Nu știu! Poate că universul a clipit. Poate că Dumnezeu S-a răzgândit. Tot ceea ce știu este că am primit o a doua șansă!
- M'Ola: Nimeni nu cunoaște ce este scris în curentul Timpului până în momentul în care apele îl înconjoară.
- Kosh: Avalanșa a pornit deja. E prea târziu pentru ca pietrele să mai voteze.
- Stephen Franklin: Să ne ferească Dumnezeu de religii false.
- Sinclair: Uneori să faci ceea ce trebuie nu schimbă nimic.
- Sinclair: Ești o belea mai mare decât o toaletă plină de șerpi, dar n-aș putea să conduc stația asta fără tine.
- Michael Garibaldi: Domnule comandant, simt că se apropie o mărire uriașă de salariu.
- Sinclair: Ha. Visează în continuare.
- Susan Ivanova: Întotdeauna îmi vine greu să mă scol când afară e întuneric.
- Jeffrey Sinclair: Dar în spațiu, este întotdeauna întuneric.
- Ivanova: [morocănoasă] Știu. Știu.
- Morden: Ce vă doriți?
- Londo Mollari: Să fiu lăsat în pace!
- [Londo părăsește liftul și se îndepărtează grăbit.]
- Morden: Asta e tot? Asta e tot cu adevărat, domnule ambasador?
- [Londo oftează, iar apoi se întoarce.]
- Londo: În regulă. Bine! Chiar vrei să știi ce îmi doresc? Chiar vrei să știi adevărul? Vreau ca poporul meu să-și recâștige locul cuvenit în galaxie. Vreau să-i văd pe centauri cum își întind mâna înainte din nou, și le ordonă stelelor! Eu– Eu îmi doresc o renaștere a gloriei, o renaștere a puterii. Vreau să nu mai alerg prin propria viață ca un om care a întârziat la o întâlnire, care se teme să– să privească înapoi, sau să privească înainte. Vreau să fim ceea ce am mai fost! Eu vreau... Vreau totul înapoi, așa cum a fost! Asta îți răspunde la întrebare?
- [Se întoarce și se îndepărtează.]
- Morden: [zâmbind] Da. Da, îmi răspunde.
- Rabbi Yossel Koslov: Fără iertare, nu poți să jelești. Iar fără jelire, nu poți să renunți la durere.
- [Garibaldi îl ajută pe un vechi prieten, boxer, să se încălzească înaintea unui meci de arte marțiale mixte]
- Walker Smith: Ai vreo idee despre cum ar trebui să lupt împotriva tipului ăsta?
- Michael Garibaldi: Din interiorul unui tanc ar fi bine.
- Walker Smith: [rânjind] Știam că pot să mă bazez pe tine.
- [Vir îi dă lui Aldous un cristal cu date.]
- Londo: Încă câțiva ca tine și rasa centaură se va "eficientiza" până la dispariție!
- [Nava lui Jinxo intră prin poartă în hiperspațiu fără să declanșeze "blestemul" — distrugerea unei alte stații Babylon.]
- Garibaldi: Nici un buum?
- Sinclair: Nici un buum.
- Susan Ivanova: Nici un buum astăzi. Buum mâine. Există întotdeauna un buum mâine.
- [Sinclair and Garibaldi se uită unul la altul cu neîncredere și părăsesc camera C&C]
- Ivanova: Ce? Uitați, cineva trebuie să aibă o afurisită de perspectivă pe aici! Buum. Mai devreme sau mai târziu…buum!
- Michael Garibaldi: Protestele sunt la fel de folositoare ca aripile de zână pe un camion cu ciment.
- Sinclair: Scopul unei întrebări este uneori la fel de important ca răspunsul.
- Garibaldi: Dacã aș ști cine e Dumnezeu, i-aș mulțumi acesteia.
- Jeffrey Sinclair: Viața lui Branmer a fost mai importantă decât bătăliile sale. Să lăsăm casta războinicilor să-i preamărească curajul din război, și să-i lăsăm pe ceilalți să-l elogieze pentru ceea ce a fost cu adevărat - un om al păcii.
- Neroon: Vorbești ca un minbari, comandante. Poate că a existat un pic de înțelepciune atunci când am lăsat specia voastră să supraviețuiască.
- Sinclair: Nouă așa ne place să credem.
- Susan Ivanova: Nu există nimic mai enervant decât Mr. Garibaldi când are dreptate.
O voce în sălbăticie, Partea I
modificare- [Surprinzând-o pe un coridor, Draal îi repetă o lecție fostei sale eleve Delenn.]
- Draal: Al treilea principiu al vieții conștiente de sine este capacitatea de auto-sacrificiu: abilitatea conștientă de a nu ține seama de evoluție si de instinctul de conservare pentru o cauză, un prieten, o persoană iubită.
- [Londo îl îmbărbătează pe Garibaldi cu o istorisire.]
- Londo Mollari: A doua zi, mă scol, o văd în lumina zilei, dormind pe brațul meu, și am hotărât că mai degrabă îmi rod brațul cu dinții decât să o trezesc.
- Michael Garibaldi: Vai, ce drăguț.
- Londo: Nu, nu! Avea o voce care putea să acrească laptele proaspăt.
O voce în sălbăticie, Partea a II-a
modificare- [Cǎpitanul Pierce de pe EAS Hyperion și o navǎ extraterestrǎ fac schimb de ultimatumuri dupǎ care inchid comunicațiile.]
- Ivanova: Cel mai grav caz de intoxicație cu testosteron pe care l-am vǎzut vreodatǎ.
- [Într-un bar Zocalo, urmărind pe ISN cum vice-președintele Clark își asumă Președinția, Sinclair se întoarce și îl vede pe Kosh în spatele său.]
- Kosh: Și astfel începe.
- [ultimele replici ale sezonului]
- Jeffrey Sinclair: Nimic nu va mai fi la fel de acum înainte.
Sezonul 2: The Coming of Shadows / Sosirea Umbrelor
modificare- [Voiceover generic de început.]
- John Sheridan: Proiectul Babylon a fost ultima noastrǎ speranțǎ pentru pace. O lume autonomǎ cu o lungime de cinci mile,amplasatǎ într-un teritoriu neutru. Un loc al comerțului și al diplomației pentru un sfert de milion de oameni și extratereștri. Un far strǎlucitor în spațiu,singur în noapte. Era începutul celei de-a treia ere a umanității...anul în care marele rǎzboi s-a abǎtut asupra noastrǎ. Aceasta este povestea ultimei dintre stațiile Babylon. Este anul 2258. Numele stației este Babylon 5.
- [Dr. Franklin îi spune Ivanovei despre coma în care se aflǎ Garibaldi.]
- Ivanova: Bine,atunci voi spune o rugǎciune pentru el diseară.
- Stephen Franklin: El e agnostic.
- Ivanova: Atunci voi spune o jumǎtate de rugǎciune.
- Elric: Există o zicală veche: "Nu pune la încercare răbdarea vrăjitorilor, căci sunt ageri și iute la mânie."
- Elric: Suntem visători, modelatori,cântăreți și creatori. Studiem misterele laserului și ale circuitului, cristalul și scanerul, demoni holografici și invocări de ecuații. Acestea sunt uneltele pe care le folosim și cunoaștem multe lucruri.
- John Sheridan: Precum?
- Elric: Adevăratele secrete, lucrurile cu adevărat importante. 14 cuvinte cu care să faci pe cineva să se îndrăgostească de tine pentru totdeauna. 7 cuvinte cu care să-i faci să plece fără să-i doară, sau prin care să-ți iei la revedere de la un prieten care e pe moarte. Cum să fii sărac. Cum să fii bogat. Cum să-ți redescoperi visele când lumea ți le-a furat. De aceea plecăm departe- să salvăm această cunoaștere.
- Sheridan: De la ce?
- Elric: Se apropie o furtună, neagră și teribilă. Nu putem accepta ca aceste cunoștiințe să se piardă sau să fie folosite greșit. Din acest loc ne vom lansa către stele. Cu puțin noroc,nu ne vei mai vedea neamul de-a lungul întregii tale vieți. Îți cunosc ordinele, căpitane. Reține-ne dacă vrei. Dar nu pot să-ți spun unde mergem. Pot doar să-ți cer să ai încredere în noi.
- Green Drazi #2: Verzii trebuie să se lupte cu Purpurii. Purpurii trebuie să se lupte cu Verzii. Nu este altă cale.
- Ivanova: Ăsta e norocul meu. M-am pricopsit cu o rasă care vorbește numai în macrouri.
- [Ivanova devine în mod accidental conducătoarea Drazilor Verzi după ce îi înșfacă eșarfa fostului lider.]
- Ivanova: Vrei să spui că doar pentru că dețin acest lucru acum, eu sunt liderul Verzilor? Dar eu sunt om!
- Fostul lider Drazi: Regulile înfruntării mai vechi decât contactul cu alte rase. Nu menționează extraplanetari. Schimbarea regulilor..prinsă în dezbaterile comisiei. Încă nu a trecut.
- Ivanova: Birocrație. Mie-mi spui..
- [Părăsind Babylon 5, tehnomagul Elric îl sfătuiește pe Londo.]
- Elric: Sunteți atins de întuneric, domnule ambasador. O văd ca pe o pată care va crește în timp. Aș putea să te avertizez bineînțeles, dar nu ai asculta. Te-aș putea ucide, dar altcineva ți-ar lua locul. Astfel încât fac singurul lucru posibil - plec.
- . . .
- [În cele din urmă, Elric îi oferă lui Londo.. "aprobarea" cerută.]
- Elric: Văd o mână uriașă întinsă către stele. Mâna este a ta. Și aud voci-miliarde de voci care îți strigă numele.
- Londo: Susținătorii mei?
- Elric: Victimele tale.
- Sheridan: Aș vrea să am…credința ta în univers. Pur și simplu nu înțeleg uneori.
- Delenn: Atunci am să-ți spun un mare secret, dle căpitan. Poate cel mai mare dintre toate. Moleculele corpului tău sunt aceleași molecule care formează stația asta, și nebuloasa de afară, care ard în interiorul însuși stelelor. Suntem praf de stele. Suntem universul întrupat, care încearcă să-și găsească un sens. Și asa cum am învățat amândoi, uneori universul are nevoie de o schimbare de perspectivă.
- [Sheridan tocmai a fost invitat la cină de către Delenn]
- John Sheridan: Întâi trag în tine, după aia te invită la cină. Ha! Ce univers!
- [Bester se adresează corpului de comandă după un atentat la adresa vieții lui comis de telepați rebeli.]
- Alfred Bester: Trebuie să fie disperați dacă au încercat așa ceva. Știu că suntem pe urmele lor. Altfel de ce ar încerca să mă omoare?
- Ivanova: Asta e o întrebare cu mai multe variante de răspuns?
- [Împăratul Centauri Turhan discută cu John Sheridan despre viață.]
- Împăratul Centauri Turhan: Nici un regret atunci?
- Sheridan: Câteva. Însă doar câteva. Dumneavoastră?
- Împăratul Turhan: Oh, îndeajuns de multe pentru a umple o viață întreagă. Atât de mult a fost pierdut, atât de mult a fost uitat. Atât de multă durere, atât de mult sânge. Și pentru ce? Mă întreb… Trecutul ne tentează, prezentul ne zăpăcește, iar viitorul ne înspăimântă. Și viețile noastre alunecă pe nesimțite, clipă după clipă, pierdute în acel teribil și colosal dintre. Însă mai este timp să prindem acel fragil, ultim moment. Să alegem ceva mai bun, să facem o diferență, cum spuneți voi. Și intenționez să fac exact acest lucru.
- [Franklin îi aduce un mesaj de la împăratul bolnav lui G'Kar, care plănuise să-l ucidă pe liderul centaurilor.]
- G'Kar: Cum o mai duce bietul de el? Eram atât de nerăbdător să ne întâlnim și să deschid…un dialog.
- . . .
- [Franklin îi transmite mesajul împăratului .]
- Stephen Franklin: A spus… "Am greșit. Ura dintre popoarele noastre nu se poate sfârși până când cineva este dispus să spună, "Îmi cer iertare." Și să încerce și să găsească o cale să îndrepte lucrurile, să ispășim pentru faptele noastre.
- [Pe patul de moarte, împăratul Turhan îl vede pe ambasadorul Kosh aplecat deasupra lui.]
- Împăratul Turhan: Cum se va sfârși?
- Kosh: Prin foc.
- [Între patru ochi, Londo îi spune lordului Refa adevăratele ultime cuvinte ale împăratului.]
- Londo: A spus… "Sunteți amândoi damnați."
- Lord Refa: Ei bine, este un preț îndeajuns de mic pentru nemurire.
- [Sheridan îl întreabă pe Hague de ce are încredere în el în legătura cu investigarea secretă a noului guvern terestru.]
- General Hague: …ai un neajuns extraordinar pentru cineva cu funcția ta, domnule căpitan. Ești un patriot. Crezi ca și mine că atunci când am îmbrăcat uniforma asta, ne-am luat un angajament solemn de a proteja Pământul împotriva amenințărilor din afară și dinăuntru. […] Cooperarea ta e esențială, dacă vrem să ne recuperăm propriul guvern.
- [Sheridan este informat că i s-a ordonat să ceară scuze centaurilor.]
- John Sheridan: Presupun că aceste…scuze sunt deja scrise?
- Mr. Welles: Nu e nevoie. Poți să le formulezi cum consideri că e mai potrivit. Ca de obicei, intenția e cea care contează.
- [Sheridan își repetă scuzele adresate guvernului centaur înaintea unei oglinzi.]
- Sheridan: Îmi cer scuze. Îmi pare…rău. [oftează] Îmi pare rău că a trebuit să ne apărăm în fața unui atac neprovocat. Îmi pare rău că echipajul vostru a fost îndeajuns de tâmpit încât să deschidă focul asupra unei stații pline cu un sfert de milion de civili, incluzându-i și pe ai voștri. Și îmi pare rău că am așteptat atâta până i-am trimis direct în iad! [face o pauză] Ca de obicei, intenția e cea care contează.
Sezonul 3: Point of No Return
modificare- [Marcus se întâlnește cu un curier]
- Curierul: Mesaj de la Ranger Unu de pe Minbar. Ne recomandă să intrăm într-o stare mărită de alertă și să ne retragem din spațiul Pământului. Se znonește că e ceva în neregulă acasă.
- Marcus Cole: Asta nu e chiar o revelație.
- [Nava White Star se luptă să scape din atracția gravitațională a planetei Jupiter]
- Sheridan: Putere maximă! Dă-mi tot ce ai!
- Lennier: Dacă aș ține ceva pentru mine, ți-aș spune.
- Delenn: Profeția este un sfetnic jalnic pentru viitor. O înțelegi numai când evenimentul s-a abătut deja asupra ta.
- [Londo este tulburat de către rapoartele de pe liniile fronturilor centaure.]
- Londo Mollari: Acum că am studiat aceste rapoarte de pe liniile fronturilor. Sesizezi pluralul —fronturi. Există cineva la granița noastră cu care nu ne aflăm în prezent în război?
- Lord Antono Refa: Avem nevoie de spațiu pentru a ne extinde.
- Londo: Doar un idiot poartă un război pe două fronturi. Doar moștenitorul tronului regatului idioților ar purta un război pe douăsprezece fronturi.
- [Vir se întâlnește cu ministrul Virini pe un coridor.]
- Virini: Am auzit o glumǎ nouǎ astǎzi. Ce e mai periculos decât o camerǎ încuiatǎ plinǎ de narni furioși?
- Vir Cotto: Nu știu. Ce e mai periculos decât o camerǎ încuiatǎ plinǎ de narni furioși?
- Virini: Un singur narn furios care are cheia! [Ironia situației era cǎ în acel moment camera lui Vir era plinǎ de narni furioși pe care încerca sǎ-i scoatǎ de pe stație.]
- [dupǎ ce s-a sǎrutat cu Lyndisty pentru prima datǎ]
- Vir Cotto: Dacǎ sǎruturile ar putea ucide, acesta ar fi pus la pǎmânt câteva orǎșele !
- Sheridan: Deci, cum ai aflat despre asta?
- Bester: Sunt un telepat. Dă-ți seama.
- [Bester admirã puntea navei White Star.]
- Sheridan: Încearcă să nu salivezi peste comenzi.
- Bester: Ai spus ceva, căpitane?
- Sheridan: Mm. Nu în cuvinte. Doar am tușit.
- . . .
- Sheridan: Mr. Bester.
- Bester: Căpitane Sheridan.
- Sheridan: Ridică-te naibii de pe locul meu.
Război fără sfârșit, Partea I
modificare- Sinclair: Zathras, e foarte important. Când mă vei întâlni din nou, voi fi eu, dar nu voi fi eu cel de acum. Deci nu trebuie să-mi spui nimic care ar putea schimba trecutul. Înțelegi ?
- Zathras: Zathras pricepe. [face o pauză] Nu. Zathras nu pricepe. Dar Zathras o va face! Zathras bun la făcut, nu la priceput.
- . . .
- [Zathras este confuz în legăturã cu ceea ce nu trebuie să spună.]
- Sheridan: C-ce altceva e pe această listă de lucruri pe care nu trebuie să le menționezi?
- Zathras: Zathras… nu își amintește. Dar dacă Zathras își amintește mai târziu, Zathras îți spune.
- Sinclair: Am nevoie ca Lenier să rămână pe navă. Poți să aduci echipamentul aici sus de unul singur?
- Zathras: Da, da! Zathras e obișnuit să fie animal de povară pentru nevoile altora. Foarte tristă viață! Probabil va avea moarte foarte tristă, dar cel puțin există simetrie!
Război fără sfârșit, Partea a II-a
modificare- Londo Mollari: [ultimele sale cuvinte,într-o viziune cu imagini din viitor] Noi doi avem treburi neterminate, G'Kar. Haide să terminăm repede,înainte să mă oprească. Sunt la fel de sătul de viața mea pe cât ești și tu.
- Rev. Dexter: Aș prefera să fac ceva și să greșesc decât să-mi fie frică încât să nu mai fac nimic. Asta e problema acasă. Oamenii au fost păcăliți să creadă că nu pot schimba lumea. Că trebuie să accepte ceea ce este. Vă spun ceva, prieteni, lumea se schimbă în fiecare zi. Singura întrebare este, cine o face?
- Rev. Dexter: Știți, înainte să mă căsătoresc, Emily obișnuia să vină uneori să mă ajute să fac curățenie în apartament. Ei bine, am întrebat-o, "Cum se face că ești atât de doritoare să mă ajuți să-mi curăț locuința când la tine e la fel de rău?" Ea a răspuns, "Deoarece să fac curat la tine mă ajută să uit ce deranj e la mine, și…când îmi mătur podeaua, tot ceea ce fac este să-mi mătur podeaua. Însă, când te ajut să faci curățenie, atunci te ajut pe tine."
- Rev. Dexter: În fiecare zi, aici și acasă, suntem avertizați despre dușman. Dar cine e dușmanul? Este străinul? Ei bine,cu toții suntem străini unul altuia. Este cel care crede într-un mod diferit decât noi? Nu, o nu, prieteni. Dușmanul este frica. Dușmanul este ignoranța. Dușmanul este acela care îți spune că trebuie să urăști ceea ce este diferit. Pentru că, în final, acea ură se va întoarce asupra ta. Și aceeași ură te va distruge.
- John Sheridan: Am avut încredere în tine, Delenn. Am ținut la tine. M-am lăsat să mă îndrăgostesc de tine. Știi ce înseamnă asta? Știi cât de greu a fost acest lucru pentru mine? În tot acest timp o mică parte din mine încă o iubea pe Anna, chiar dacă ea nu mai era. A trebuit să mă lupt să dau la o parte această parte din mine ori de câte ori...mă gândeam la tine,cum să te țin în brațe, cum să clădesc o viață cu noi amândoi.
- [ultimele replici ale sezonului]
- G'Kar: Era sfârșitul anului terestru 2260, iar războiul făcuse o pauză, subit și pe neașteptate. Peste tot în jurul nostru, era ca și când universul își ținea respirația...așteptând. Întreaga viață poate fi împărțită în momente de tranziție,sau momente...de revelație. Acesta avea senzația amândurora. […]G'Quan a scris, "Există un întuneric mai mare decât cel împotriva căruia luptăm. Este întunericul sufletului care și-a pierdut calea. Războiul pe care îl purtăm nu e împotriva puterilor și principatelor, ci împotriva haosului și disperării. Mai mare decât moartea trupului este moartea speranței. Moartea viselor. În fața acestui pericol nu putem capitula niciodată." Viitorul este peste tot în jurul nostru, așteptând în momente de tranziție, să fie născut în momente de revelație. Nimeni nu cunoaște forma acestui viitor, sau unde ne va duce. Știm numai că întotdeauna este născut...în durere.
Sezonul 4: No Surrender, No Retreat / Nu ne predãm,nu ne retragem
modificare- G'Kar: Au trecut de-acum șapte zile de când i-am pierdut pe căpitanul Sheridan și pe domnul Garibaldi. Într-un fel cred că am pierdut-o și pe Ivanova. E ca și cum inima ei a fost perforată iar spiritul ei s-a scurs afară prin rană. Se învinovățește. Este fără rost; este distructiv; este…uman. Ambasadorul Mollari s-a întors pe Centauri Prime pentru a-și prelua funcția de consilier al securității planetare. Presupun că este pe deplin satisfăcut de noua sa poziție. Este tot ce și-a dorit dintotdeauna: putere, rang, responsabilitate. Cred că este mai singur decât oricine altcineva din univers. Delenn refuză să mănânce de șapte zile, ținând post, rugându-se, și așteptând. Delenn crede cu adevărat; cred că este singura care o face. Umbrele au făcut o pauză în desfășurarea războiului și peste tot se simte o schimbare iminentă. Dacă este o schimbare în bine sau în rău, nimeni nu poate să spună, deoarece nimeni nu a răspuns la două întrebări foarte importante:
- Unde e domnul Garibaldi? Și ce s-a întâmplat cu căpitanul Sheridan pe Z'ha'dum?
- G'Kar: Gândurile noastre formează universul. Ele contează întotdeauna.
- . . .
- [G'Kar observǎ un tablou cu Daffy Duck pe peretele cabinei lui Garibaldi.]
- G'Kar: Studiam aceastǎ imagine. Este unul dintre zeii casei?
- Zack Allan: [chicotește] Acesta este Daf—Îhî,ei bine, într-un anumit fel presupun cǎ este. E un fel de zeu egiptean al frustrării.
- G'Kar: Foarte potrivit!
- [Lyta îi face Ivanovei o vizită târziu în noapte.]
- Susan Ivanova: Ai auzit vreodată de ora lupului?
- Lyta Alexander: Nu.
- Ivanova: Tatăl meu mi-a povestit despre ea . Este intervalul între ora trei și patru dimineața. Nu poți să dormi și tot ceea ce vezi în fața ochilor sunt necazurile și problemele și felurile în care viața ta ar fi trebuit să decurgă dar nu a făcut-o. Tot ceea ce poți să auzi este sunetul inimii tale. Trăiesc în ora lupului de șapte zile,Lyta. Șapte zile. Lupul și cu mine suntem acum prieteni la cataramă. [Se așează și vede cā Lyta este încă în picioare] Ah, te rog. [Arată către un scaun, iar Lyta înțelege gestul ei și se așează.] În vremuri ca acestea, tatăl meu obișnuia să ia un pahar mare de vodcă înainte de culcare. Să țină lupul la distanță,spunea el. Și apoi lua trei înghițituri mici de vodcă,în eventualitatea că lupoaica avea pui în timp ce aștepta afară. [ia o înghițitură] Nu are efect.
- Ivanova: Lennier, scoate-ne dracului de aici!
- Lennier: Inițiez manevra "sǎ ieșim dracului de aici".
- Londo Mollari: Mărite Creator! Ochiul tău! Cartagia?
- G'Kar: Ochiul meu îl ofensase. Nu contează. Acum pot să văd lucruri care înainte erau invizibile pentru mine. Un ochi gol vede printr-o inimă goală.
- [Consiliul de Război tocmai urmărise distrugătorul de planete al Umbrelor în acțiune]
- Michael Garibaldi: Vrea cineva să-mi spună cum naiba ar trebui să oprim chestia aia?
- [G'Kar este înspăimântat de entuziasmul poporului său de a continua lupta cu centaurii care se retrăseseră.]
- G'Lorn: Cu tine la conducere, îi vom distruge în sfârșit pe centauri.
- G'Kar: De-abia ați aruncat pe cineva de pe tronul ăla! Ați pune pe altcineva în loc atât de repede? Kha'Ri vorbește cu multe voci egale, nu cu vocea unui singur conducător.
- G'Lorn: Avem nevoie ca forța să ne conducă, focul să ne călească. Am văzut-o la centauri, am învățat-o de la ei.
- G'Kar: Atunci ați învățat lecția greșită. Nu voi ocupa tronul. În cazul în care Kha'Ri este restaurat, îmi voi ocupa locul printre ei, însă asta e tot. Nu am luptat să înlătur un dictator doar pentru a deveni unul eu însumi.
- G'Lorn: Dar Centaurii–
- G'Kar: Sunt un popor pierdut! Ar trebui să fie compătimiți! Se îndreaptă deja către auto-distrugere! Nu au nevoie de ajutor de la noi. Noi trebuie să ne vindecăm rănile, să ne ajutăm poporul, să ne reconstruim orașele!
- Lorien: Sunt ultimul, și…Am fost primul.
- Susan Ivanova: Trebuie să recunosc, sunt un pic sceptică în legătură cu asta.
- Lorien: Scepticismul este limbajul minții. Ce îți spune inima?
- Ivanova: Inima mea și cu mine nu mai vorbim.
- Lorien: Am remarcat.
- . . .
- Lorien: Să continui să trăiești așa cum am făcut-o noi înseamnă să lași în urmă bucuria, și iubirea, și prietenia, deoarece știm că va fi trecătoare, pe moment. Știm că se va transforma în cenușă. Doar cei ale căror vieți sunt scurte își pot imagina că iubirea…este eternă. Ar trebui să îmbrățișezi această remarcabilă iluzie. Ar putea fi cel mai mare dar pe care rasa ta l-a primit vreodată.
- [Londo descopră că Morden a fost în spatele otrăvirii Adirei.]
- Londo Mollari: M-a manipulat ! M-a manipulat ca pe o marionetă!
- John Sheridan: Tot nu putem să câștigăm, dar nu e rău.
- Marcus Cole: Nu putem câștiga?
- Sheridan: Împotriva vorlonilor și a Umbrelor? Nu.
- Marcus: Atunci ce facem aici?
- Sheridan: Sperăm că adevărul ne va elibera…înainte să ne omoare.
- Londo: Navele voastre sunt foarte impresionante în aer, sau în spațiu, dar în acest moment, ele se află la sol.
- Morden: Corect. Sunt la sol. Dar pot detecta o navă care se apropie de la mile depărtare. Deci ce o să faci, Mollari, hmm? Arunci în aer insula?
- Londo: De fapt…dacă tot ai pomenit de asta…
- [scoate un mic detonator]
- Morden: NU!
- [Londo aruncă în aer insula]
- Sheridan: Bună dimineața, domnilor. Acesta este apelul dumneavoastră de trezire.
- [Sheridan detonează trei dispozitive nucleare în mijlocul navelor Umbrelor și vorlone.]
- Lyta Alexander: Domnule căpitan?
- Sheridan: Hmm?
- Lyta: Sunt enervați.
- John Sheridan: Un vorlon a spus odată, "Înțelegerea este o sabie cu trei tăișuri: partea ta, partea lor…și adevărul". Ei bine, adevărul este că nu mai avem nevoie de voi.
- John Sheridan: Vorlonii pun o singură întrebare, iar și iar: "Cine ești?" Iar tu. (Arată către Umbră) Pentru tine, întrebarea este, "Ce vrei?" Nu v-am auzit pe voi răspunzând la întrebare. (Către vorlon) Cine sunteți voi? (Către Umbră) Ce vreți voi?
- G'Kar: Am văzut ce face puterea, și am văzut cât costă puterea. Una nu este niciodată egală cu cealaltă.
- [Un reporter ISN se plânge lui Sheridan despre comportamentul dur al Ivanovei.]
- John Sheridan: Doamnă comandant! L-ai amenințat pe acest om că-l apuci de guler și-l arunci afară printr-o ecluză?
- Susan Ivanova: [amărâtă] Da, am făcut-o.
- Sheridan: Sunt șocat! Șocat și demoralizat.
- [Reporterul aprobă din cap,calmat.]
- Sheridan: Să-ți reamintesc cât de prost stăm cu proviziile? Nu ne permitem să luăm haine atât de bune și să le aruncăm afară în spațiu! Întotdeauna să-i scoți jacheta înainte—Ți-am mai spus asta!
- [Ivanova dă din cap aprobator,supusă.]
- Sheridan: Scuze. A vrut să spună, "dezbrăcat la piele și aruncat prin ecluză". Îmi cer iertare pentru orice confuzie provocată.
- Londo Mollari: Când am spus că în camerele mele este frig, nu vroiam să spun, 'Oh, cred că e un pic răcoare, poate pun o pătură pe pat.' Nu, am spus că e frig, precum în 'Oh, brațul meu stâng tocmai s-a rupt ca un țurțure și s-a făcut fărâme pe podea!' Acest lucru e foarte necorespunzător, domnule căpitan!
- Sheridan: [zâmbind afectat] Aveți dreptate. Sunt alte părți ale corpului dumneavoastră pe care aș prefera să le văd rupte.
- [Zack este măsurat pentru noua lui uniformă de Șef al Securității.]
- Zack Allan: Sigur, ar trebui să ascult de un minbari despre modă. Vreau să spun, robe? Glugi? Fãră supãrare, dar am văzut vorloni cu un simț al modei mai dezvoltat.
- [Croitorul minbari îl înțeapă pe Zack cu un ac.]
- Zack: A făcut-o special.
- Lennier: Da, cred că da. O să mă ocup de asta.
- Lennier: [în limba minbari] Bravo. Lasă-mă o clipă cu omul, iar data viitoare…folosește un ac mai mare.
- Zack: Așa, și să ții bine minte!
- [Sheridan o laudă pe Ivanova pentru teletransmisiunile ei din timpul războiului cu Umbrele.]
- John Sheridan: Ai o figură în care oamenii au încredere.
- Susan Ivanova: Aș prefera să am o figură de care oamenii să se teamă.
- Sheridan: O ai și pe asta.
- Sheridan: De ce să nu venim cu o cale prin care să transformăm camera de război în...nu știu...Vocea Rezistenței! Susan, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Rezistența franceză obișnuia să emită noaptea timp de o oră, întotdeauna dintr-o locație diferită, transmițând adevăratele știri despre război. Furnizând informații pentru luptătorii din rezistență, încurajându-i pe germani să defecteze. Ei bine, de ce nu am putea să facem același lucru aici?
- Ivanova: De ce am eu oare suspiciunea că mă oferi voluntară pentru treaba asta?
- Sheridan: Accept oferta ta!
- Marcus Cole: Îmbrățișează pasiunea atunci când îți iese în cale, Stephen. Și așa este îndeajuns de rară atâta cât este. Nu-i întoarce spatele atunci când te strigă pe nume.
- Sheridan: Sunt obosit, Delenn. Uneori mă simt ca și când aș fi cărat stația asta în spate și m-aș fi târât pe cioburi de sticlă spartă timp de trei ani.
- John Sheridan: Dacă vrei să aștepți ca universul să înceapă să capete sens, o să ai o lungă perioadă de așteptare înaintea ta.
- [Bester se ocupă de sentimentele Lytei care se simte ignorată de personalul de pe B5.]
- Bester: Vreau să spun, să fii un luptător pentru libertate, o…o forță a binelui, este…este un lucru minunat. Poți să-ți stabilești singur programul, arată bine pe un CV, dar salariul…e nașpa.
- [ultimele sale cuvinte în timp ce Roata Stelei de foc îl consumă]
- Neroon: Am fost născut în Casta Războinicilor! Dar acum văd, chemarea inimii mele este Religioasă! Războiul s-a terminat! Ascultați-o! Ascultați!
- William Edgars: Adevărul va fi dezvăluit peste vreo două zile. Câți pot spune asta?
- Michael Garibaldi: Nu știu. Dar cred că ultimul a primit treizeci de arginți pentru aceeași treabă.
- Susan Ivanova: Ce se întâmplă? Cu toții arătați de parcă un pak'ma'ra tocmai v-a mâncat pisica.
- [Garibaldi încearcă să se folosească de faima lui de la ISN pentru a trece de paznicul lui Sheridan.]
- Paznicul: [pe un ton monoton] Nu mă uit la televizor. Este un deșert cultural umplut cu metafore nepotrivite și reprezentări nerealiste ale vieții create de către elita mediei liberale.
- Marcus Cole: Cu toții am trecut prin șase feluri de iad în ultimii ani.
- John Sheridan: [prin radio] Avem nevoie de voi, Delenn.
- Delenn: [la comanda flotei Ligii] Suntem aici.
- Marcus: [în timp ce își dă energia vitală pentru a o salva pe Ivanova] Te iubesc…
Sezonul 5: The Wheel of Fire / Roata Focului
modificare- Elizabeth Lochley: Atâta timp cât conduci o operațiune eficientă și nu cauți necazuri, o duci foarte bine.
- David Corwin: Asta încerc să-ți spun. Pe aici nu trebuie să căutăm necazuri. Pe B5, necazurile vin să ne caute pe noi.
- Londo Mollari: Pe planeta mea, am învățat că o investire este doar un semnal către asasini că o nouă țintă se află în linia focului.
- [Un al doilea atentat la viața lui Sheridan a fost zădărnicit.]
- G'Kar: Vrei să fii Președinte?
- John Sheridan: Da.
- G'Kar: Pune mâna pe carte și spune "Da."
- Sheridan: Da.
- G'Kar: Bun. Gata. Hai să mâncăm.
- Lennier: Ce fel de băutură este aceasta ?
- Vir Cotto: Nu sunt sigur. Barmanul a numit-o "Shirley Temple."
- Lennier: Interesant. Am studiat multe religii de pe Pământ și nu cred că am auzit vreodată de acest anumit templu.
- Vir: Nici eu. Dar chiar e bună.
- Lennier: Bine atunci. O să-l vizitez în timpul urmãtoarei mele excursii pe Pământ.
- Lyta Alexander: Byron, m-au schimbat. Mai mult decât ai putea să știi vreodată. Nu știu ce se va întâmpla odată ce vei trece de barierele mele iar eu voi trece de ale tale. Ar putea să te ardă.
- Byron: Atunci lasă să ardă.
- [Londo discută cu un portret al primului împărat centaur.]
- Londo Mollari: Deci. Când tu erai împărat, însemna ceva. Cuceritor al xonilor și shoggrenilor. Acum-pttiuu- oricine poate fi împărat. Eu pot fi împărat. Vir poate fi împărat. Dacă Vir poate fi împărat…atunci și un pisoi de pe Pământ poate fi împărat!
- [Ziua Brakiri a morṭilor a început iar o parte a stației este...inaccesibilă.]
- Lt. David Corwin: Se pare că este o mică problemă,domnule. Este cam greu de explicat. Se pare că ne lipsește o bucată din stație. Nu putem ajunge la ea. Nu putem comunica cu ea..
- John Sheridan: Bucata aia are o lățime de aproape o milă pătrată. Pur și simplu nu poți să pierzi ceva atât de mare.
- Lt. Corwin: Sunt de acord, dar totuși lipsește.
- [Lennier este vizitat de către Morden.]
- Lennier: Am venit pentru înțelepciune.
- Morden: Nu vii la morți pentru înțelepciune, Lennier. Capul mi-a fost despărțit de trup. Chiar și acum, putrezește înfipt într-un țăruș lângă Palatul Imperial. Păsările au luat părul pentru cuiburile lor. Viermii mi-au mâncat carnea. Și tu vrei înțelepciune ?
- Lennier: Da, vreau.
- . . .
- Lennier: De ce m-ai ajutat? Știu ce fel de om ai fost.
- Morden: Dă-i unui câine un renume prost și poți să-l spânzuri cu el. Nu trebuie să asculți la tot ce îți spune Sheridan. De fapt, sunt surprins că nu e aici în noaptea asta, din moment ce a murit pe Z'ha'dum. Aveți cafea aici sau nu ?
- [Garibaldi este vizitat de către Dodger.]
- Dodger: Este fantezia oricărui bărbat. O roșcată avidă de dragoste care va dispărea dimineața și nu va mai fi văzută niciodată!
- Michael Garibaldi: Scuză-mă Dodger, ce spuneai?
- Dodger: [frustrată] Este un lucru bun că voi mai fi aici încă o oră sau cam așa,scumpule. Două săptămâni din astea și te-aș ucide.
- [după ce Byron șantajează consiliul Alianțeil]
- Michael Garibaldi: Niciodată, niciodată, niciodată să nu ai încredere într-un telepat. Vă jur, o să-mi tatuez asta în interiorul pleoapelor.
- G'Kar: Este ghinion curat să mori pe stomacul gol.
- [Londo Mollari și G'Kar discută despre inexplicabila creștere a cheltuielilor militare a centaurilor.]
- G'Kar: Ei bine, dacă toți sunt acum de aceeași parte, poate că plănuiți să vă invadați pe voi înșiși pentru variație. Găsesc în mod curios această idee atrăgătoare. Odată ce ați terminat de omorât unul pe altul, putem să arăm toate clădirile și să plantăm șiruri de flori care să formeze cuvintele " prea enervanți pentru a trăi " cu litere îndeajuns de mari pentru a putea fi văzute din spațiu.
- Bester: Oamenii mei sunt acolo. Și încă câțiva tocmai au încercat să mă omoare, dar la urma urmei, ce familie nu are problemele ei?
- Ambasadorul Drazi: Fiecare prăbușire începe cu o singură greșeală.
- Delenn: Îmi dau seama cǎ nu m-am plimbat niciodatǎ de-a lungul acestui loc, de la un capǎt la altul.
- John Sheridan: Pǎi, Delenn, e o lungime de 5 mile.
- Delenn: Știu. Vii?
- Sheridan: Acum?
- Delenn: Acum e tot ce avem.
- John Sheridan: E bine de știut cǎ mǎcar unul din vechea gașcǎ va mai rǎmâne pe aici pentru o vreme.
- Zack Allan: Cine, eu? Absolut. Ce naiba,probabil cǎ voi fi încǎ aici când vor închide luminile.
- Delenn: Sunt momente când cu toții devenim altcineva, altceva decât ceea ce suntem. Dureazǎ doar o clipǎ. Dar ne petrecem restul vieții privind înapoi la acel moment cu rușine.
- Sheridan: [șoptind] Ca să vezi…răsare soarele…
- [ultimele replici ale serialului]
- Ivanova: Babylon 5 a fost ultima dintre stațiile Babylon. Nu va mai fi vreodată alta. A schimbat viitorul...și ne-a schimbat și pe noi. Ne-a învățat că trebuie să făurim viitorul ori alții o vor face pentru noi. Ne-a arătat că trebuie să ne pese unii de alții, deoarece dacă noi nu o facem,atunci cine ? Și că adevărata putere vine uneori din cele mai...neobișnuite locuri. Și mai ales, cred că ne-a dat speranță-că întotdeauna pot fi noi începuturi...chiar și pentru oameni ca noi.
- Ivanova: Cât despre Delenn, în fiecare dimineață atâta timp cât a trăit, Delenn s-a sculat înaintea zorilor și a privit soarele răsărind.
- . . .
- Prezentator ISN: Și acum, pentru aceia dintre dumneavoastră care au arhivat acest Documentar Special ISN, persoanele responsabile.
- [urmează o succesiune rapidă cu cadre cu membrii diferitelor departamente implicate în realizarea serialului; apoi o imagine cu întreaga mulțime]
- Finanțarea acestui program a fost posibilă datorită Fondului Memorial Anla'shok.
Filme
modificareFilmele Babylon 5 sunt listate în ordine cronologică potrivit firului narativ al acestui univers ficțional.
- G'Kar: Se spune că viitorul se naște întotdeauna în durere. Istoria războiului este istoria durerii. Dacă suntem înțelepți ceea ce se naște din acea durere se maturizează în promisiunea unei lumi mai bune. Deoarece am învățat că nu ne mai putem permite greșelile trecutului.
- [voiceover monolog de început.]
- Londo Mollari: Am fost acolo la începutul celei de-a treia ere a omenirii. A început în anul terestru 2257, odată cu inaugurarea ultimei dintre stațiile Babylon, amplasată adânc în spațiu neutru. Era o stație penru refugiați, contrabandiști, oameni de afaceri, diplomați și călători de pe o sută de planete. Putea fi un loc periculos, dar am acceptat riscul deoarece Babylon 5 era ultima și cea mai bună speranță a noastră pentru pace. Babylon 5 a fost un vis devenit realitate, un vis al unei galaxii fără războaie în care specii de pe planete diferite să poată trăi una lângă alta în respect reciproc. Babylon 5 a fost ultima dintre stațiile Babylon. Aceasta este povestea ei.
- Jeffrey Sinclair: [către un bărbat cu o parteneră extraterestră foarte atrăgătoare] În locul tău nu aș face-o. Știi regulile despre împerecherea dintre specii. Limitează-te la listă.
- Bărbatul: Ești cumva un fel de bigot?
- Sinclair: Nu. Dar este clar că nu ai mai întâlnit o arnassiană până acum. După ce termină, își mănâncă partenerul.
- Delenn: Nu aveți dosare despre vorloni?
- Sinclair: Absolut. Dosare foarte mari. Nu e nimic în ele, bineînțeles. Voi câte informații aveți?
- Delenn: Mai multe decât voi, se pare. Normal, totul e clasificat.
- Sinclair: Normal.
- Delenn: [scoate un card de date] Aceasta este o copie cu tot ce am. Poate fi de folos. Dacă întreabă cineva...spune-i că a căzut din cer. Îmi imaginez că voi fi destul de uimită de această breșă de securitate.
- Elizabeth Lochley: Dr. Wolfgang Pauli a fost un fizician de la sfârșitul secolului XX. De câte ori intra în laborator, ceva începea să meargă prost sau se strica, de obicei o piesă foarte scumpă de echipament. A devenit subiect de glumă printre ceilalți cercetători care au numit acest lucru efectul Pauli. Potrivit poveștii, într-o bună zi un aparat foarte scump și sensibil a explodat, dar el nu se afla în cameră. Deci pentru prima oară, au avut un fel de dovadă că efectul Pauli nu era adevărat. Asta până când au aflat că în momentul în care aparatul a explodat, acesta se afla într-un tren care trecea exact prin fața locului respectiv.
- [Garibaldi nu poate să-și ia ochii de la holograma căpitanului Lochley]
- Zack Allen: Hei!
- Michael Garibaldi: Ce? Ce ar trebui să fac, să-mi scot ochii? În regulă, bine, sunt la fel de ofensat ca și tine. Însă pot să înțeleg de ce o mulțime de tipi ar închiria această imagine.
- Jacob Mayhew: De fapt, au fost în special femei.
- Vânătorul de suflete: Credința e bună. Dar uneori credința e oarbă.
- Galen: Dacă uneori visele devin realitate, atunci cum rămâne cu coșmarele noastre?
- Elizabeth Lochley: Ceri imposibilul.
- John Sheridan: Atunci îl cer persoanei potrivite.
- [ultimele replici]
- John Sheridan: Cei care comandă nava Excalibur nu se vor opri niciodată, nu vor renunța niciodată, și nu vor încetini niciodată până când un leac nu va fi găsit. Și vom accepta orice ajutor pe care îl vom obține. Oricând și de la oricine ar veni. Deoarece aceasta este o cauză care depășește granițele, diferențele și neîncrederea. Aceasta este o misiune despre supraviețuirea Pământului însuși. Ceea ce vom face în următorii cinci ani, aici, acasă, și de-a lungul întunericului dintre stele, va decide dacă o întreagă lume va supraviețui...sau va muri. Este o luptă pe care nu ne putem permite să o pierdem. Și nu o vom face.
Cǎrți
modificareLegions of Fire: The Long Night of Centauri Prime / Legiunile Focului: Lunga noapte a planetei Centauri Prime
modificare- [În timpul unei plimbări prin capitală,recent investitul împărat Londo Mollari este lovit cu o piatră de către o adolescentă care îi reproșează eșecurile sale în apărarea propriului popor.]
- Londo Mollari: Ești foarte curajoasă, știi asta?
- [Pentru o clipă fata păru descumpănită după care se adună.]
- Fata: Nu sunt curajoasă. Sunt doar prea obosită și flămândă și furioasă ca să-mi mai pese.
- Londo Mollari: Poate că nu se exclud reciproc. Poate curajul este pur și simplu indiferență combinată cu iluzia grandorii.
