Capra cu trei iezi
poveste de Ion Creangă
Capra cu trei iezi (titlu original: Capra cu trei ezi) este o poveste-basm de Ion Creangă publicată pentru prima dată în revista Convorbiri literare la data de 1 decembrie 1875.
Citate modificare
- Dragii mamei copilași! eu mă duc in pădure, ca să mai aduc ceva de-a măncării. Dar voi, incuieti ușa după mine, ascultați unul de altul, și să nu cumva să dechideți pănă ce nu-ți auzi glasul meu. Cănd voiu veni eu, am să vĕ dau de știre, ca să mĕ cunoașteți; și am să vĕ spun așa:
Trei ezi cucueți
Ușa mamei descueți!
Că mama v’aduce vouĕ:
Frunză’n buze,
Lapte’n țițe
Drob de sare
In spinare
Mălăeș
In călcăeș,
Smoc de flor
Pe sub-suori. - Sărăcuțul de mine! zise cel mic. Să nu cumva să faceți pozna să deschideți că-i vai de noi! Asta nu-i mămuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i așa de gros și răgușit, ci-i mai subțire și mai frumos!
- Atunci lupul incepe a mănca hălpov; și gogălț, gogălț, gogălț, ĕi mergeau sarmalele intregi pe găt.
Despre Capra cu trei iezi modificare
- Analizînd Capra cu trei iezi, descoperim procedeele lui La Fontaine. Animalele sînt văzute omenește. Observația e secundară, fiindcă atît cît vorbește capra ca mamă nu e de ajuns, cu tot pitorescul, spre a crea o dramă a maternității. Avem înainte-ne o comedie în care tot meșteșugul este sublinierea analogiei dintre lumea animală și cea umană. Animalele sînt niște simboluri-caricaturi, niște „maschere“. Capra cea cu multe ugere și cu glas behăitor este o caricatură oferită chiar de natură a mamei, iar lupul cu ochi turburi și dinți ascuțiți este simbolizarea omului fără scruprul. Ca simplă transcriere a limbajului unei țărănci supărate, văităturile caprei sînt de oarecare coloare, ca manifestare a unui animal ele sînt bufone.
- George Călinescu, Istoria literaturii române, 1982, Editura Minerva, p. 482.
