Dumnezeu

obiectul principal al credinței în religiile monoteiste; o entitate divină care supraveghează toată existența

În religiile monoteiste, Dumnezeu este considerat ființă supremă personală, cauză transcendentă primordială, principiu fundamental al existenței și ordinii universale, creator și judecător al lumii, binele absolut și principiu al mântuirii care acționează în istorie.

  • Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să se facă dumnezeu.
  • Nu putem să-L ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre El rămâne important.
  • Dumnezeu, în care spui că nu crezi, crede El în tine.
  • Dumnezeu, între altele, ne-a poruncit să fim inteligenți.
  • Nu-L poți vedea pe Dumnezeu privind prin gaura cheii. Trebuie să deschizi ușa și să intri.
  • Când vorbim noi, tace Dumnezeu. Când tăcem, Dumnezeu vorbește.
  • Dumnezeu e solvabil. Fă un credit la Banca Vieții și ia-L garant pe Dumnezeu.
  • Respect prea mult ideea de Dumnezeu ca să-l fac responsabil de o asemenea lume absurdă.
  • Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, spune-i despre planurile tale de viitor.
  • Dumnezeu îi ajută întotdeauna pe cei ce se ajută singuri.
  • Dacă omul nu este făcut pentru Dumnezeu, de ce nu este fericit decât întru Dumnezeu? Dacă omul este făcut pentru Dumnezeu, de ce îi este el atât de potrivnic lui Dumnezeu?
  • Nu numai zelul celor care Îl caută Îl dovedesc pe Dumnezeu, ci și orbirea celor care nu Îl caută.
  • Dacă cred că există Dumnezeu și El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există și El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.
  • Trebuie să ne naștem toți vinovați, altfel Dumnezeu ar fi nedrept.
  • Odată ce a fost înlăturat Dumnezeu, guvernul devine dumnezeu.