Mihai Eminescu

Mihai Eminescu a fost unul dintre cei mai importanți poeți români.

Mihai Eminescu

Filozofie

• Adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul.
• Toate au trecut pe lume, numai răul a rămas. (Memento Mori)
• Fiecare lucru poartă în sine însuși măsura sa.
• Fiecare [om] e o întrebare pusă din nou spiritului Universului.
• În om e un șir nesfârșit de oameni.
• Moravurile [bune] fără legi pot totul, legea fără moravuri, aproape nimic.
• Oamenii se împart în două categorii: unii caută toată viața și nu găsesc, alții găsesc și nu sunt mulțumiți.
• Orice cugetare generoasă, orice descoperire mare purcede de la inimă și apelează la inimă.
• Pasiunile înjosesc, pasiunea înalță.
• Pentru cel ce înțelege, un țânțar sună ca o trâmbiță, iar pentru cel ce nu înțelege, tobele și surlele sunt în zadar; și, în orice caz, lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi.

Religie

• Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit și a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil încât suntem singurul popor fără dialecte propriu- zise ; ea ne-a ferit în mod egal de înghițirea printre poloni, unguri, tătari și turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare și singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea și ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal și orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.
  • "Timpul", 2.02.1879, în « Opere », 1989, vol.X, p. 187.

Cezara

• În jurul acestui instinct se învârtește viața omenirei... Mâncare și reproducere, reproducere și mâncare!
• Dacă lumea ar trebui să piară și eu aș putea să o scap printr-o minciună, eu n-aș spune-o, ci aș lăsa lumea să piară.
• Nu explicările ce se dau faptelor, ci faptele însuși sunt adevărul.

Poezie

Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,

Când a nopții întunerec ­ înstelatul rege maur ­

Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc,

Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,

Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,

Când în straturi luminoase basmele copile cresc.

(Memento mori)

Poate de mult s-a stins în drum

În depărtări albastre,

Iar raza ei abia acum

Luci vederii noastre

(La steaua)

Nu e pacat

Ca sa se lepede

Clipa cea repede

Ce ni s-a dat?

(Stele-n cer)

Dar un luceafăr, răsărit

Din liniștea uitării,

Dă orizon nemărginit

Singurătății mării;

Și tainic genele le plec,

Căci mi le împle plânsul

Când ale apei valuri trec

Călătorind spre dânsul;

(Luceafărul)

Chestiunea națională

• Sau țara aceasta să fie în adevăr românească, sau nici nu merită să fie.
• Ținta noastră a fost totdeauna conservarea elementului național.

• Natura poporului, instinctele și înclinările lui moștenite, geniul lui, care, adesea, neconștiut, urmărește o idee pe când țese la războiul vremii, aceste să fie determinante în viața unui stat, nu maimuțarea legilor și obiceielor străine.
  • Scris în Ceea ce dă guvernului…, 1 aprilie 1882, Sursa: Radu Mihai Crișan, Testamentul politic al lui Mihai Eminescu, Editura Cartea Universitară, București, 2005

• Toate dispozițiile câte ating viața juridică și economică a nației trebuie să rezulte, înainte de toate, din suprema lege a conservării naționalității, cu orice mijloc și pe orice cale, chiar dacă mijlocul și calea n-ar fi conforme cu civilizația și umanitarismul care azi formează masca si pretextul cu care Apusul se luptă cu toate civilizațiile rămase îndărăt sau eterogene.
  • Scris în De ceea ce ne temem.., 27 mai 1879. Sursa: Radu Mihai Crișan, Testamentul politic al lui Mihai Eminescu, Editura Cartea Universitară, București, 2005

• A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominației rusești. Numele «Basarab» și «Basarabeni» exista cu mult înaintea vremii în care acest pământ devenise românesc; acest nume singur este o istorie întreagă.

Politică

• Răul esențial care amenință vitalitatea poporului nostru este demagogia.

• Statul a devenit, din partea unei societăți de esploatare, obiectul unei spoliațiuni continue și acești oameni nu urcă scările ierarhiei sociale prin muncă și merit, ci prin abuzul culpabil al puterii politice, câștigate prin frustrarea statului cu sume însemnate.
• Oameni care au comis crime grave rămân somități, se plimbă pe strada ocupă funcțiuni înalte, în loc de a- și petrece viața la pușcărie.
• Greșalele în politică sunt crime; căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se-mpiedică dezvoltarea unei țări întregi și se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.
• E într-adevăr ciudat de-a vedea un popor eminamente plugar ca al nostru si a cărui rațiune de-a fi este tocmai originea lui traco-romană, cum, din chiar senin și într-o singură noapte, erige teoria de om și om teorie absolută de stat și face din banul internațional și din posesiunea acestuia singura măsurătoare pentru a deosebi înrâurirea unui om de a celuilalt în viața statului. Nici e lesne de înțeles cum un popor de plugari, ba încă unul care s-a lăsat de păstorie de ieri-alaltăieri și s-a apucat de plug înainte de abia cincizeci de ani, putea să se creadă îndestul de bogat pentru a introduce, la el, forme de civilizație și instituții pe care țările apusene, bogate prin industrie și printr-o dezvoltare economică de sute de ani, abia le pot plăti. Cea mai superficială socoteală din lume ar dovedi, îndestul, că puterea productivă a nației românești n-a crescut, n-a putut să crească în raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizație străină, introduse cu grămada în țara noastră… Înzecitu-s-au și însutitu-s-au oare averea românului și veniturile lui pentru a plăti instituțiile de o sută de ori mai scumpe? Desigur că nu. Clasele productive au dat îndărăt; proprietarii mari și țăranii au sărăcit; industria de casă și meșteșugurile s-au stins cu desăvârșire – iar clasele improductive, proletarii condeiului, cenușerii, oamenii ce încurcă două buchi pe hârtie și aspiră a deveni deputați și miniștri, advocații, s-au înmulțit cu asupră de măsură, dau tonul, conduc opinia publică, fericesc nația în fiecare zi, pe hârtie.

Economie

• Capitalul, care ar trebui să fie și să rămână ceea ce este prin natura lui, adică un rezultat al muncii și, totodată, un instrument al ei, e, adesea, ca posesiune individuală, rezultatul unor uneltiri vinovate, a exploatării publicului prin întreprinderi hazardate și fără trăinicie, a jocului de bursă, a minciunii. Elemente economice nesănătoase, uzurari și jucători la bursă, cavaleri de industrie și întreprinzători șarlatani, se urcă, cu repejune, în clasele superioare ale societății omenești, în locurile care, înainte, erau rezervate nașterii ilustre, averii seculare, inteligenței celei mai dezvoltate, caracterului celui mai drept și mai statornic...Peste tot credințele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, amenință toată clădirea măreață a civilizației creștine. Shakespeare cedează bufoneriilor și dramelor de incest și adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfințesc, zeii mor.”
  • Scris în Alaltăieri, luni dimineața…, Timpul, 5 aprilie 1879. Sursa: Radu Mihai Crișan, Testamentul politic al lui Mihai Eminescu, Editura Cartea Universitară, București, 2005

• [vom] avea de-acum înainte dominația banului internațional, o domnie străină, impusă de străini; libertatea de muncă și tranzacțiuni; teoria de luptă pe picior în aparență egal, în realitate inegal. Și, în această luptă, nu învinge cine-i tare, nobil, sau eroic; învinge cel pentru care orice mijloc de câștig e bun, cel fără scrupul față de concetățenii săi, cel pentru care orice apărare a muncii e o piedică pe care va tinde a o răsturna, pe cale legiuită sau pe cale piezișă”
  • Scris în Trei zile de-a rândul, Timpul, 20 februarie 1879. Sursa: idem

Învățământ

• Școala va fi școală când omul va fi om și statul va fi stat.
  • Dintr-un proces verbal de revizie școlară, încheiat în urma unei inspecții școlare la o școală din județul Neamț.

• Copiii români sunt încărcați cu materii atât de multe și atât de diverse, încât nici profesorii, nici școlarii nu se pot orienta în capetele lor. Acești copii nu învață nimic, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu și judecata copilului n-au jucat nici un rol. Singurul efect al încărcării memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila și scârba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate școalele la noi. Vezi tineri care au învățat latinește, grecește, istoria universală, logică și psihologie, științe naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politică, au trecut bacalaureatul și… cu toate astea, nu știu a scrie o frază corectă, iar a doua zi după ce au părăsit școala au uitat tot.”
  • Scris în "Românul află că…, Timpul, 25 octombrie 1878. Sursa: Radu Mihai Crișan, Spre Eminescu - răspuns la amenințările prezentului și la provocările viitorului, Editura Cartea Universitară, București, 2005

Despre Eminescu

• ...poate avem dreptul să spunem că în Eminescu natura crease pe cel mai mare liric modern și că, geloasă de propria-i operă, i-a plăcut să sfarme de timpuriu minunata oglindă în care s-a răsfrânt atât de încântător.
  • Garabet Ibrăileanu, referitor la sfârșitul tragic al poetului („Studii literare”).
• Eminescu este un eveniment aproape inexplicabil în literatura noastră. El e așa de mare față de predecesorii săi, încât nu mai poate fi vorba de o „evoluție” a literaturii, ci de o săritură.
• Eminescu este părintele literaturii artistice române.
• Eminescu a creat aproape pe de-antregul limba poeziei românești, având să fixeze prealabil și limba literară.(„Postumele” lui Eminescu - VR, 1908)
• Cea mai înaltă înflorire a limbii române, rezultatul celei mai mari sforțări e în poezia lui Eminescu. Nu putem concepe o mai frumoasă combinație de cuvinte, o mai adecvată legătură între formă și fond. (Curs de istorie a literaturii române moderne, 1913)
• Eminescu e mult mai mult decât un poet român de primul rang. El e în afară de dimensiunile literaturii române.(Cetind ediția a doua a poeziilor lui Cerna - VR, 1915)
• Eminescu este nu numai cel mai mare scriitor român. El este o apariție aproape inexplicabilă în literatura noastră. [...] Întâmplarea a făcut ca unul din cei mai mari poeți lirici ai secolului al XIX-lea, secol atât de bogat, cel mai bogat în lirici, să se nască la noi, într-un colț din fundul Moldovei. (Mihail Eminescu - IL, 1919)
• Eminescu a fost un organism complect. A avut totul, toată gama senzațiilor, imaginația complectă, inteligența înaltă. El a concentrat în sine vârstele omenirii și vârstele omului. Emotiv și imaginativ ca un primitiv, naiv și curios ca un copil nou în fața universului, el a fost în același timp înarmat de cunoștințe ca un învățat și abstractor de idei ca un metafizician. Întâlnirea unor însușiri atât de eminente este așa de rară, încât Caragiale aputut spune cu drept cuvânt că vor trece secoli până ce se va mai naște al doilea Eminescu. (Mihail Eminescu - IL, 1919 și Poeziile lui Eminescu, 1925)
• Poezia lui Eminescu ține mai mult de specia Miorița decât de orice altă specie a poeziei populare. Substratul profund național al poeziei lui Eminescu - pe care Maiorescu l-a remarcat cel dintâi - este expresia cea mai pură, mai spiritualizată a sufletului popular. Poate și aceasta e una din cauzele profundei impresii ce face poezia lui Eminescu. (Influențe streine și realități naționale - VR, 1925)
• Eminescu este cel dintăi poet român care face din rimă un scop și un lux. El nu se mulțumește să „găsească” rima, el vrea ca rima să fie, prin ea însăși, un element estetic al poeziei. (Eminescu, Note asupra versului) - VR, 1929)
• Eminescu este unul dintre exemplarele cele mai splendide pe care le-a produs umanitatea. Avem convingerea nestrămutată că, dacă mai trăia sănătos încă douăzeci de ani, el ar fi fost considerat,fără putinșă de contestare, ca unul din cei mai mari creatori de poezie din întreaga literatură a lumii.
• Eminescu nu este numai un poet de geniu. Este ceva mai mult. El este cel dintăi care a dat un stil sufletului românesc, și cel dintăi român în care s-a făcut fuziunea cea mai serioasă - fuziunea normală - a sufletului daco-roman cu cultura occidentală. (Poeziile lui Eminescu - ALA, 1930)
• Eminescu a fost o anticipație. O apariție aproapeinexplicabilă. Un meteor căzut aici, printre noi, din alte lumi. A fost prea mare pentru vremea când a apărut, pentru cultura acelei epoci, vreau să spun pentru cei care au voit să-i priceapă integral psihologia, viața, opera. (G. Călinescu, Viața lui Eminescu - ALA, 1932).
  • Scrise în Colecția Cogito Cugetări de Garabet Ibrăileanu Sursa: Sergiu Selian, Antologie, prefață, indice bibliografic și indice tematic, Editura Albatros, București, 1989
• Eminescu nu este un meteor ieșit din neant ca un miracol fără nici o legătură cu trecutul. Eminescu este cel mai tradițional poet, absorbind toate elementele, și cele mai mărunte ale literaturii antecedente.
  • George Călinescu