Făt-Frumos din lacrimă

Făt-Frumos din lacrimă (titlu original: Fĕtu-Frumosu din lacrimă) este un basm cult scris de Mihai Eminescu, având ca sursă de inspirație basmul popular românesc. Publicat inițial în anul 1870 în revista Convorbiri literare, apare apoi în volumul postum Versuri și proză din 1890.

Citate

Citate preluate din numerele 17 (1 noiembrie 1870) și 18 (15 noiembrie 1870) ale revistei Convorbiri literare, anul IV, 1870

• Cinciḑeci de ani de cănd împăratul purtà rěsboiu c’unu vecinu al lui. Murise vecinul si lăsase de moscenire fiilor și nepoților ura și vrajba de sănge. Cinciḑeci de ani, și numai impěratul trăeà singuru, ca unu leu imbětrănitu, slăbitu de lupte și suferințe, — imperatu, ce’n viața lui nu risese niciodată, care nu zimbeà nici la căntecul nevinovatu al copilului, nici la surisul plinu de amoru al soției lui tinere, nici la poveștile bĕtrăne și glumețe a ostașilor inălbiți in bătălie și nevoi. Se simțeà slabu, se simțeà murindu și n’aveà cui să lese moscenirea urei lui.
• Trecù o lună, trecurĕ douĕ, trecurĕ nouĕ și impĕrăteasă făcù unu ficioru albu ca spuma laptelui, cu pĕrul bălaiu ca raḑele lunei. Impĕratul surise, soarele surise și elu in infocata lui impĕrăție chiar stătù pe locu, incăt trei ḑile n’a fostu noapte, ci numai seninu și veselie, — vinul curgeà din butii sparte și chiotele despicau bolta cerului. Și-i puse mama numele: Fĕtu-Frumosu din lacrimă. Și crescù și se făcù mare ca braḑii codrilor. Cresceà intr’o lună căt alții intr’unu anu.
• Fĕtu-Frumosu văjià prin aeru așa iute, incăt i se păreà că nu fuge, ci cade din inaltul cerului intr’unu adăncu nevĕḑutu.