Ion Antonescu

Ion Antonescu - militar, politician și șef de stat român.

Ceea ce nu se bazează pe adevăr, nu poate dura. Toată istoria noastră oferă un spectacol unic : noi am păstrat intacte trăsăturile rasei latine. Același lucru se întâmplă și în graiul nostru, care este unul și același din Maramureșul, azi cedat Ungariei și până în Timoc. Nimeni nu a izbutit să ne clintească din loc timp de 2000 de ani, nimeni nu va reuși să ne clintească nici peste un șilion de ani...Noi ne-am așezat primii pe aceste locuri și vom pleca cei din urmă.

Așa cum dumneavoastră luptați pentru Anglia, tot așa lupt și eu pentru Patria mea, dar de suferințele, lupta și amenințările sub care noi trăim, dumneavoastră nu vă puteți da seama. Noi am fost atacați, deși nu am atacat pe nimeni. Ceea ce a fost al nostru și a fost al nostru de secole, ei ne-au luat.

Viața popoarelor este o veșnică și încordată luptă; o luptă pentru drepturi și pentru dreptate, o luptă pentru afirmare și înălțare.

Fii om, fii drept și recunoaște că, pe deasupra ambițiilor, intrigilor și urilor, este Patria, este veșnicia neamului, și că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înțelegem de fiecare dată.

Aveți toată latitudinea, dublați toate elementele de la Siguranță, de la Poliție, dublați cu legionari, să poarte cămașă albastră, verde, n-am nimic de spus, dar să facă parte din aparatul oficial. (Aprobarea constituirii Poliției legionare, A.N.I.C.: Stenogramele Consiliului de Miniștri, vol.1, p.103, septembrie 1940)

Sunt onorat că am putut să lupt în patru războaie pentru onoarea ta, scump popor, pentru drepturile tale și pentru libertățile tale.

Ostași! Vă ordon: treceți Prutul! (iunie, 1941)

Nimeni și nimic nu mă va împiedica, atâta timp cât voi trăi, de a împlini opera de purificare (etnică). (Răspuns la scrisoarea prof. I. Găvănescu în: Curentul, 3.11.1941)

...„Jidani, care împreună cu englezii și americanii, au dictat pacea (din 1919) ... și că Ion C. Brătianu a fost nevoit să primească (în 1878) condiția înjositoare a acordării de drepturi cetățenești evreilor, ...datorită căreia s-a jidovit țara și s-a compromis economia românească și puritatea rasei noastre... El (Brătianu) ... a provocat decăderea morală a României prin capitularea în fața evreilor și a francmasonilor, care și-a căpătat expresia prin instaurarea sistemului democrat-liberal, ce a acordat drepturi tuturor.” (Scrisoare către C. I. C. Brătianu, octombrie 1942, unde Antonescu critica acceptarea semnării tratatului de pace din 1919).

Din stenogramele ședințelor Consiliului de Miniștri:
- Din stenograma ședinței Consiliului de Miniștri din 13 noiembrie 1941:

Dl. mareșal Antonescu, conducătorul statului: (…) Rolul diviziei a X-a la Odesa este acela pe care l-am pus: este un organ la dispoziția administrației. Cu Evreii dela Odesa ceea ce s’a întâmplat s’a întâmplat; de acum înainte să se pună regula. Represiunea a fost destul de severă?

Dl. prof. Gh. Alexianu, guvernatorul Transnistriei: A fost, domnule mareșal.

Dl. mareșal Ion Antonescu, conducătorul statului: Ce înțelegi prin „destul de severă”? Dv. sunteți cam miloși cu alții, nu cu neamul românesc.

Dl. prof. Gh. Alexianu, guvernatorul Transnistriei: A fost foarte severă, domnule mareșal.

Dl. mareșal Ion Antonescu, conducătorul statului: Am spus să se împuște câte 200 de Evrei pentru fiecare mort și 100 de Evrei pentru fiecare rănit. S’a făcut așa?

Dl. prof. Gh. Alexianu, guvernatorul Transnistriei: Au fost împușcați și spânzurați pe străzile Odessei.

Din stenograma ședinței Consiliului de Miniștri din 16 decembrie 1941:

-Mareșal I. Antonescu: „Pe jidanii din Odessa te rog să-i scoți imediat din oraș, pentru că din cauza rezistenței Sevastopolului ne putem aștepta chiar la o debarcare la Odessa. Eu credeam că Sevastopolul va cădea mult mai curând. Astăzi însă, datorită faptului că flota rusească are posibilitatea să utilizeze Sevastopolul, poate să ne facă o surpriză dezagreabilă.”

-Gh. Alexianu: „Le-am dat termen ca să-și lichideze totul și v-aș ruga să-mi dați un vas.”

-Mareșal I. Antonescu: „Ca să-i dai la fund.”

-Gh. Alexianu: „Ca să-i duc la Oceacov.”

-Mareșal I. Antonescu: „Știi că am mai pierdut un vas, «Cavarna». Mie nu-mi e de jidani, ci de vas. [...] În privința jidanilor, în cât timp putem rezolva problema? Câți jidani ai la Odessa?”

-Gh. Alexianu: „Aproape o sută de mii. Am hotărât să-i duc la cazarma Marinei, dar acolo n-am ce le da de mâncare și nu încap decât 10.000, iar dacă se duc prin sate, mai contaminează și satele cu tifos exantematic. 10.000 să-i duc la Alexandrovska, iar restul pe malul Bugului sau să-i trecem chiar peste Bug. Dar germanii refuză să-i primească.”

-Mareșal I. Antonescu: „Această chestiune se tratează la Berlin. Germanii vor să-i ducă pe toți jidanii din Europa în Rusia și să-i așeze într-o anumită regiune. Dar până la execuțiune este timp. Ce facem în acest timp cu ei? Așteptăm ce se decide la Berlin? Așteptăm o deciziune care ne privește pe noi? Trebuie să-i punem în siguranță. Bagă-i în catacombe, bagă-i în Marea Neagră, dar scoate-i din Odessa. Nu vreau să știu nimic. Poate să moară o sută, poate să moară o mie, poate să moară toți...” (***Stenogramele ședințelor Consiliului de miniștri. Guvernarea Antonescu, vol. V (octombrie 1941-ianuarie 1942), p. 462-463, Stenograma ședinței Consiliului de miniștri din 16 decembrie 1941-dimineața).

Scump popor român: sunt mândru că m-am născut și am trăit într-o națiune cu o îndoită ascendență imperială și cu un trecut de două ori milenar.

Sunt mândru că am avut în viață drept far strălucitor și călăuzitor coloana de lauri (?) a marelui Traian și sublimul sacrificiu al Regelui Dac.

Nimeni nu a izbutit să ne clintească din loc timp de 2000 de ani. Nimeni nu va izbuti să ne clintească nici peste un milion de ani. Noi ne-am așezat primii pe aceste locuri…suntem născuți dintr-un vechi și răsunător triumf peste veacuri, mărturie vie, indispensabilă este azi și va fi de-a pururi Columna lui Traian.

Nici o furtună, nici o invazie, nici un cutremur, nici o ocupație, nici o lovitură, oricât de dureroasă, de nimicitoare, nu a putut să-i clintească pe românii din Dacia Traiană. Nimeni și nimic nu ne va putea smulge din ea. Mulți au trecut pe acolo timp de 2000 de ani, noi am rămas…

Transnistria este destinată să fie colonizată cu români de ai noștri, români pe care să-i aducem de dincolo de Bug și chiar de dincoace de Nistru.

Principiul e că ce este român îl instalez în Bucovina: ce este străin, ucrainean etc. îl punem în lagăre și de acolo îl expediem în țările slave. (...)Domnilor, să aveți înaintea dumneavoastră necesitatea pentru acest neam de a profita – în acest dezastru – ca să se purifice, să devină omogen. Suntem fără milă. Nu mă gândesc la om; mă gândesc la interesele generale ale neamului românesc, care ne dictează să nu mai fim îngăduitori cum am fost până acum și datorită cărui fapt suntem azi împestrițați cu atâția străini care ne-au făcut cel mai mare rău. (7 martie 1941)

„Să se publice structura orașelor pentru ca să vadă și țara cât era de compromisă și de amenințată viața economică și dezvoltarea spirituală din cauza ticăloșiei politicianiste iudeo-masonice a căror exponenți erau partidele „naționaliste” din Transilvania și Regat. Dacă voi lăsa moștenitorilor regimului aceeași situație, voi face și regimul meu părtaș la această crimă. Voi trece peste toți și peste orice greutate pentru a purifica nația de această neghină. Voi înfiera la timp pe toți acei care au venit – ultimul dl. Maniu – și vor veni să mă împiedice a răspunde dorinței majorității imense a acestei nații... Să se publice integral această rezoluție a mea odată cu publicarea statisticei și memoriului de față. Publicarea până la 10 septembrie (Președenția Consiliului de Miniștri - Nota din 31 august 1942 cu adnotări ale lui Antonescu)

Prefer să mor în mocirlă într-o Românie Mare, decât să mor în paradisul unei Românii mici.

…declar solemn, în acest ceas, că în afară de crime și furturi, mă solidarizez și iau asupra mea toate greșelile pe care, eventual cu știința sau fără știința mea, le-am făcut.

...Iar ție, popor ingrat, nu-ți va rămâne nici măcar cenușa mea... (după condamnarea la moarte pentru crime de război)