Numai erorile dau preţ adevărului. E o dovadă de nobleţe când admiraţia supravieţuieşte prieteniei. Elogiile se plasează cum se plasează banii, ca să ne fie restituite cu dobândă. Primele noastre impresii sunt singurele care nu se şterg. Restul nu-i decât o repetiţie, un rezultat al obişnuinţei. Adevărul nu e întotdeauna artă. Arta nu e întotdeauna adevăr, dar adevărul şi arta au puncte de contact.
N-am alt ideal decât de a fi poet, chiar dacă n-aş scrie, oricum aş vrea ca gândirea să-mi fie mereu aceea a unui poet. Aş vrea să trăiesc şi să mor ca un poet.
Dacă am putea, nu zic să oprim în loc, dar să prelungim minutele de emoţie pe care ni le dă muzica, am fi mai mult decât oameni… a iubi muzica înseamnă a-ţi asigura un sfert din fericire.
Toţi oamenii au văzut aproape aceleaşi lucruri, dar numai artistul ştie să le reînscrie în memoria lui. Poţi să fii un cerebral răutăcios; nu trebuie să fii bun decât în fapt.
E greu să fii bun atunci când eşti clarvăzător. Cinste şi corectitudine Modificare Ceea ce-l pierde pe iepure sunt şiretlicurile sale. Dacă ar merge drept înainte, ar fi nemuritor.
Cine n-are boala scrupulului, nici nu trebuie să se gândească să fie fericit. De-aş avea curajul să povestesc altora adevărul pe care n-am curajul să mi-l spun mie însumi.
Vreau să trăiesc cu regretele mele, nu cu remuşcările mele. Există laude care sunt critici. Aproape toate criticile sunt laude. Cu cât citeşti mai mult, cu atât imiţi mai puţin. Trebuie să vezi oamenii ca să-i poţi pune la locul care merită. Înainte de toate vreau să mă lămuresc pe mine însumi. Adevăratul curaj înseamnă să fii curajos tocmai atunci când nu eşti.
Prudenţa nu este decât o calitate: nu trebuie să faci din ea o virtute.
„Prudenţă” nu e decât eufemismul fricii. Cuvântul şi conversaţia Modificare Ce valorează cea mai frumoasă frază după o faptă frumoasă?
Conversaţia e joc de foarfece de grădinar, în care fiecare taie vocea vecinului de îndată ce creşte.
Cuvintele nu trebuie să fie decât haina gândului, făcută foarte riguros pe măsură.
Fraza nu poate fi decât filtrul gândului. Când poţi să vezi atât de clar defectele altora, înseamnă că le ai şi tu. …rara, scurta bucurie de a simţi că te perfectezi puţin în fiecare an.
A nu fi niciodată mulţumit: în asta constă întreaga artă.
Nu există rai, dar trebuie să ne străduim a merita să existe unul.
Sub pretext că perfecţiunea nu există pe lumea asta, nu vă păstraţi cu grijă toate defectele.
Trebuie să fii nu cel dintâi, ci unicul. Ceea ce ne face să roşim cel mai mult, sub părul nostru încărunţit sau dispărut, este josnicia unor dorinţe pe care le-am avut şi a căror amintire ne scârbeşte.
Dacă aş avea tot ce doresc, aş avea imediat impresia că nu mai am nimic. Există o dreptate, dar n-o vedem întotdeauna. Ea există undeva, discretă, surâzătoare, alături şi puţin în spatele nedreptăţii care face mare gălăgie.
Cuvântul Justiţie e cel mai frumos cuvânt din limbajul oamenilor, şi e vai de ei când ajung să nu-l înţeleagă. Când vedem că alţii sunt egoişti, rămânem uimiţi: ca şi cum numai noi am avea dreptul de a fi, şi ardoarea de a trăi.
Egoismul nostru merge atât de departe încât credem, când e furtună, că nu tună decât pentru noi.
„Ţi-aş da cu plăcere jucăria mea”, spune copilul, „dar nu pot, e a mea”. În bucuriile noastre cele mai expansive să păstrăm totdeauna în adâncul sufletului un colţ trist. Ne va fi refugiul în cazul unei alarme neaşteptate.
Mă silesc să nu mă simt fericit decât făcând pe alţii fericiţi. Ce puţini oameni ştiu să privească un lucru frumos, fără preocuparea spontană de a putea spune: „Am văzut ceva frumos”. E mai uşor să fii generos, decât să regreţi că nu ai fost. Gloria este o strădanie fără răgaz. Aş vrea să fiu omul unui singur vis.