Lao Zi
Această pagină conține citate din Lao Zi.
老子 Lǎozi - filozof chinez, întemeietorul taoismului.
Tao Te Ching
modificareCalea (Tao) care poate fi urmată
Nu este calea eternă
Numele care poate s-o exprime
Nu este veșnicul nume
Numit Wu (nevăzutul) reprezintă izvorul universului
Numit Yu (văzutul) reprezintă mama tuturor ființelor
De aceea prin Wu îi vom vedea esența
Prin Yu îi vom vedea suprafața
Cele două au aceeași obârșie
Însă nume diferite.
Aici jos, toată lumea ia frumosul drept frumos și în asta își are obârșia urâtul,
Toată lumea ia binele drept bine și așa se naște răul.
Tao este ca vidul, a cărui umplere nu se poate sfârși niciodată,
Este asemănător abisului.
În el se află izvorul fecund al tuturor lucrurilor din univers.
Tao tocește tot ce este ascuțit
Deznoadă orice nod
Reunește și stinge orice lumină
El se identifică și cu firele de praf pe care le ține împreună
El este cel ce există etern și profund
Fiul unuia pe care nu-l cunosc
El pare să fie anterior Suveranului Cerului.
Tao este veșnicia iar pământul este devenirea permanentă.
De ce Tao dăinuie și pământul durează?
Pentru că nu există pentru ele însele...
Urmând exemplul lui Tao, înțeleptul se retrage
Și din această cauză învinge.
Nu-și apără viața; de aceea nu-și pierde viața.
Pentru că înțeleptul acționează dezinteresat,
Totul se împlinește.
Cele cinci culori orbesc vederea omului.
Cele cinci tonuri asurzesc auzul omului.
Cele cinci gusturi corup gustul omului.
Întrecerea și vânătoarea tulbură inima omului.
Goana după bogății vatămă sănătatea omului și a semenilor săi.
De aceea înțeleptul... renunță la aceasta și îmbrățișează pe Acela.
Abandonează căutarea și vei fi eliberat de toate grijile.
Căci prin ce diferă „desigur” de „poate”?
Sau prin ce e diferit binele de rău?
Toate astea sunt iluzorii și ne împiedică să avem spiritul liber.
Cel ce se înalță în vârful picioarelor își pierde echilibrul.
Cel ce face pași prea mari nu poate ajunge departe.
Cel ce se scoate singur în evidență își pierde reputația.
Cine se înalță singur nu devine merituos.
Cel ce se impune își pierde influența.
Cel ce se silește nu mai crește.
Cel ce urmează Tao ca maestru al oamenilor
Nu subjugă alte țări cu ajutorul armelor...
Se știe că pe acolo pe unde au trecut oștile
Cresc doar buruienile și ciulinii.
Tao naște Unul,
Unul naște Doi,
Doi naște Trei,
Trei a alcătuit toate ființele.
Orice ființă poartă pe spatele său obscuritatea și strânge în brațele sale lumina.
Când omul cu spirit superior aude vorbindu-se de reîntoarcerea la Tao, el o pune în practică.
Când omul cu spirit mijlociu aude despre Tao, când îl păstrează, când îl nesocotește.
Când omul cu spirit inferior aude despre Tao, el râde cu lacrimi.
De n-ar fi luat în râs, n-ar fi adevăratul Tao.
Fără să treci pragul ușii,
Poți să cunoști întreg universul.
Fără să privești pe fereastră,
Poți afla calea cerului.
Cu cât mergi mai departe,
Cu atât cunoști mai puțin.
De aceea înțeleptul cunoaște fără să călătorească,
Înțelege fără să privească,
Realizează fără să acționeze.
Cel ce știe nu vorbește,
Cel ce vorbește nu știe.
Acționează ca și cum nu ai acționa,
Fii ocupat ca și cum nu ai fi,
Gustă ca și cum n-ai gusta.
Consideră la fel marele și micul,
Răspunde la fel când ești disprețuit sau stimat
Și vei urma Calea (Tao).
A cunoaște înseamnă a nu cunoaște
Aceasta e perfecțiunea.
A nu cunoaște și a crede că știi totul
Aceasta e eroarea comună a oamenilor.
Cuvintele adevărate nu sunt agreabile.
Cuvintele agreabile nu sunt adevărate.
Un om care face binele nu este vorbăreț.
Un om vorbăreț nu e un om care face binele.
Adevărata cunoaștere nu se probează.
Cel ce caută să dovedească nu e cunoscător.
Înțeleptul nu caută averi.
Și cu cât dă, cu atât mai mult primește.
Și după ce a dat tot, el are încă pe atât.
După LAO TSEU, Cartea Căii și a Virtuții (Tao Te King), Traducere și introducere de Tao Jian Wen, Dan Mirahorian și Florin Brătilă, Editura Ioana, București, 1992.
