Maria a României

Maria a României a fost soția regelui Ferdinand I al României și regină a României.

Clemenceau:

“ - Your Majesty wants all of it, to the river Tisza? But this is the lion’s share - impossible!”

“ – That’s why I came to the Tiger to ask for it.” (meeting President Clemenceau during the Paris Peace Conference)

Living Face:

“I had given my country a living face”.

Străină:

„Odată am fostă străină pentru acești oameni; acum sunt de-a lor, și, deoarece vin de atât de departe, am fost prin acest lucru mai în măsură de a le vedea calitățile și defectele“ („Țara mea“, Hodder & Stoughton, 1916)

Încredere:

“Deși sunt femeie, încă de la început mi s-a acordat încredere. Mi-au fost spuse multe secrete, știam tot ceea ce se întâmpla.”.

“Chin: povestea vieții mele” , (New York, 1934, Charles Scribner & Sons).

Femeie:

“Dacă aș fi fost bărbat, să am drepturile bărbatului și spiritul pe care îl am în corpul meu de femeie.”

Despre Marea Unire

„Transilvania, Bucovina, până și Basarabia! România Mare!

Parcă îmi venea amețeala când îmi dădeam seama de mărinimia soartei. Nu e vorba, pornise poporul nostru în război cu cântecul pe buze, fiindcă se ducea să lupte pentru visul lui de veacuri, însă între timp se iviseră clipe atât de negre, încât azi aproape mă temeam să privesc lumina zilei.

Mai era un lucru: izbânda noastră însemna prăbușire și nenorocire pentru atâția alții, încât cu firea mea nu puteam decât să mă înfior la acest gând. Trebuise să se dărâme atâtea state ca să se înfăptuiască Unirea noastră și aveam destulă conștiință ca să mă înspăimânt de hotărârile soartei. S-ar fi putut tot atât de bine să fim noi cei învinși, căci nu plecaseră și toate celelalte neamuri în luptă cu încredințarea că era sfântă cauza lor? Și chiar dacă s-ar fi înșelat guvernele, regii și prezidenții, oșteanul pornise cu bună-credință, gata să-și jertfească viața pentru ceea ce învățase să creadă că e datoria lui pentru patrie. Vai! Și câte jertfe, ce măcel, câtă moarte. Mai tragice, și cu mult mai tragice decât mormintele celor biruitori, sunt multele morminte ale celor învinși. Și s-au luptat vitejește, nebunește, cu disperare, însă, zadarnic. Gândul atâtor vieți risipite numai pentru a fi învinse la sfârșit, era pentru mine un chin ce îmi întuneca ceasul de triumf.“ (Regina Maria a României, Povestea vieții mele, vol. III, București, Editura Eminescu, 1991, p. 487)

Philippe Delorme

"Surâsul său luminos a stralucit în tenebrele Primului Razboi Mondial, Maria a României s-a remarcat prin eroism si majestate. Ea a fost mama răniților și sufletul României"

Regele Mihai al României, nepotul Reginei Maria

„Ce îmi aduc aminte așa de bine despre Regina Maria este iubirea ei pentru țara noastră, înca de când eram mic copil. Totdeauna îmi vorbea despre frumusețile tării și despre oamenii simpli din sate, pe care îi iubea așa de mult, despre viața lor de toate zilele. Mă simțeam, parcă crescând, de multe ori în spiritul ei, vazând cât de frumoasă țară ne-a dat Dumnezeu ca s-o iubim. Mai țin minte de vorbirile cu dânsa, la sfârșit de săptămâna, fie la Balcic, Bran, Cotroceni, Pelișor sau Copăceni, care mi-au dat aceeași înțelegere ca a ei, și care o simt și astăzi dupa atâția ani. Bunătatea ei față de tinerii și copiii pe care îi întâlnea. Îi voi fi totdeauna recunoscător bunicii mele că a fost lânga mine și m-a susținut în momente grele. Regina Maria a fost o Regina respectată și iubită pentru tot ce a facut pentru România și darea ei de sine pentru țara noastră. Mihai.“