Papa Ioan Paul al II-lea

al 264-lea Papă

Papa Ioan Paul al II-lea a fost papă al Bisericii Catolice – episcop al Romei – și suveran al Vaticanului ales în 16 octombrie 1978.

Papa Ioan Paul al II-lea (1993)

Fără sursă

modificare
  • Nu există război sfânt; numai pacea este sfântă.
  • Inechitatii trebuie sa-i spunem pe nume, la fel exploatarii omului de către om, exploatarii omului de către stat sau de către mecanismele care sunt ascunse in sisteme sau regimuri. Trebuie sa-i spunem pe nume oricarei inechitati sociale, oricarei discriminari, oricarei lovituri date omului, trupului, spiritului, constiintei, demnitatii umane sau vietii sale. Eliberarea in sens social se trage din constiinta si prezentarea curajoasa a adevarului.
  • Adevărul ne face liberi și ne permite să ne trăim libertatea pentru a putea atinge scopul ei, fericirea.
  • Oriunde o ființă umană este redusă la un obiect al manipulării, de către un director, un șef de magazin, un om de știință, un politician sau un iubit, are loc pulverizarea unicității fundamentale a persoanei umane.
  • Lucrurile eterne, lucrurile lui Dumnezeu, sunt întotdeauna cele mai simple și mai profunde.
  • Pe trotuarul strâmt al lumii, sunt un călător care își ține privirea îndreptată mereu spre chipul tău, Isuse!
  • Poporul care trăiește în inima propriului său grai, generație după generație, rămâne misterul unui gând nedescifrat până la capăt.
  • În orice discuție despre morală, punctul de plecare îl reprezintă persoana umană, pentru că ființele umane sunt singurele capabile de moralitate.
  • Un preot este o persoană care transmite misterul credinței cu acele haruri invizibile destinate întregii umanități.
  • Biserica este inima umanității.
  • Adevărul nu se supune la vot.

Cu sursă

modificare
  • Fiecare trăiește, mai presus de orice, pentru iubire. Capacitatea de a iubi cu adevărat și nu capacitatea intelctuală este cea mai profundă componentă a persoanei umane. Nu este deloc întâmplător că cea mai importantă poruncă este să iubești. O adevărată iubire ne scoate în afara noastră pentru a-l putea afirma pe celălalt, dedicându-ne astfel omului, oamenilor și, mai presus de orice, lui Dumnezeu.

...în scrisoare către Tereza Heydel