Corneliu Zelea Codreanu

Această pagină conține citate ale lui Corneliu Zelea Codreanu.

Corneliu Zelea Codreanu - Om politic român. Fondator al Mișcării Legionare.

Citate

• De atunci mi s-a înrădăcinat credința care nu mă va părăsi, că cel care luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu și neamul său nu va fi învins niciodată.
• E îngrozitor! Noi, poporul român, să nu mai putem da roadele noastre? Să nu avem o cultură românească, a noastră, a neamului, a sângelui nostru, care să strălucească în lume alături de roadele altor neamuri? Să fim noi condamnați astăzi de a ne prezenta în fața lumii întregi cu produse de esență jidănească? Astăzi, în ultimul moment, când lumea așteaptă ca poporul român să apară cu rodul sângelui și geniului său național, noi să ne prezentăm cu o infecție de caricatură culturală iudaică?
• Țara aceasta piere din lipsă de oameni, nu din lipsă de programe.
• Atâta timp cât va exista pe lume un singur legionar conștient de misiunea lui, Mișcarea Legionarã va fi vie, activă și de neînvins.
• Clocotește ura în jurul vostru ca marea în jurul unei insule de piatră. Vi se vor întinde paharele de ademenire, politicianismul, prin miile de mijloace, va voi să vă facă trădători, vor curge cuvintele mieroase și promisiunile, minciunile, calomniile. Vor încerca dezbinarea voastră, vor curge deopotrivă asupra voastră amenințările și ura. Veți fi prigoniți. Veți simți amarul nedreptăților. Eu vă strig: nu vă lăsați! Cine vrea să învingă trebuie să știe să rabde. Acum e eroismul răbdării…
• Ele nu vor avea decât un singur efect: de a acumula în suflet nedreptate peste nedreptate, calomnie peste calomnie, lovitură peste lovitură, durere peste durere. Tineretul acesta le-a răbdat toate, a înăbușit toate în sufletul său. Acum însă, după atâția ani, dacă aș voi să dau un sfat lumii, aș striga: Feriți-vă de cei ce rabdă!
• Cea dintâi problemă care ni se punea era aceasta: cine trebuie să răspundă mai întâi? Cine sunt mai vinovați pentru starea de nenorocire în care se zbate țara: românii sau jidanii? Am căzut unanim de acord, că cei dintâi și mai mari vinovați sunt românii ticăloși, care pentru arginții iudei și-au trădat neamul. Jidanii ne sunt dușmani și în această calitate ne urăsc, ne otrăvesc, ne extermină. Conducătorii români care se așează pe aceeași linie cu ei, sunt mai mult decât dușmani: sunt trădători. Pedeapsa cea dintâi și cea mai cruntă se cuvine în primul rând trădătorului și în al doilea rând dușmanului. Dacă aș avea un singur glonț, iar în fața mea un dușman și un trădător, glonțul l-aș trimite în trădător.
• De unde cunoaștem aceste planuri? Le cunoaștem sigur, trăgând concluzii din mișcările adversarului. Orice comandant de trupă, urmărind cu atenție acțiunea adversarului, își dă seama de planurile pe care acesta le urmărește. Este un lucru elementar. În toate războaiele lumii a fost vreun conducător care a cunoscut planurile adversarului pentru că ar fi asistat la facerea lor? Nu! Le-a cunoscut perfect din mișcările adversarului său. Pentru ca poporul român să-și frângă orice putere de rezistență, jidanii vor aplica un plan unic și într-adevăr diabolic. 1.) Vor căuta să rupă legăturile sufletești ale neamului cu cerul și cu pământul. Pentru ruperea legăturilor cu cerul, vor întrebuința împrăștierea, pe scară întinsă, a teoriilor ateiste, pentru a face din poporul român, sau măcar numai din conducătorii lui, un popor despărțit de Dumnezeu; despărțit de Dumnezeu și de morții lui, pentru a-l omorî, nu cu sabia, ci tăindu-i rădăcinile de viață spirituală. Pentru ruperea legăturilor cu pământul, izvorul material de existență al unui neam, vor ataca naționalismul ca o idee învechită și tot ce se leagă de ideea de patrie și pământ, pentru ca să rupă firul iubirii care unește poporul român de brazda lui. 2.) Pentru ca acestea să reușească, vor căuta să pună mâna pe presă. 3.) Vor întrebuința orice prilej, pentru ca în tabăra poporului român să fie dezbinare, neînțelegeri și ceartă și, dacă e posibil, chiar îl vor împărți în mai multe tabere, care să se lupte între ele. 4.) Vor căuta să acapareze cât mai mult din mijloacele de existență ale românilor. 5.) Îi vor îndemna sistematic pe calea desfrâului, nimicindu-le familia și puterea morală. 6.) Îi vor otrăvi și ameți cu tot felul de băuturi și otrăvuri... Oricine va voi să omoare și să cucerească un neam va putea să o facă întrebuințând acest sistem: ruperea legăturilor lui cu cerul și cu pământul, introducerea certurilor și luptelor fratricide, introducerea imoralității și a desfrâului, constrângerea materială prin limitarea la maximum a mijloacelor de subzistență, otrăvire fizică, beție. Toate acestea nimicesc o nație mai rău decât dacă ai bate-o cu mii de tunuri sau cu mii de aeroplane.
• Poporul nu se conduce după voința lui: democrația. Nici după voința unei persoane: dictatura. Ci după legi. Nu e vorba de legile făcute de oameni. Sunt norme, legi naturale de viață și norme, legi naturale de moarte. Legile vieții și legile morții. O națiune merge la viață sau la moarte după cum respectă pe una sau pe alta din aceste legi.
• Dacă mistica creștină cu finalul ei, extazul, este contactul omului cu Dumnezeu, printr-un „salt din natura umană în natura divină” (Crainic), mistica națională nu este altceva decât contactul omului sau al mulțimilor cu sufletul neamului lor, printr-un salt pe care acestea îl fac, din lumea preocupărilor personale, în lumea eternă a neamului. Nu cu mintea, căci aceasta o face orice istorie, ci trăind, cu sufletul lor.
• Un popor ajunge la conștiința de sine când ajunge la conștiința acestui întreg, nu numai la acea a intereselor sale.
• O răzvrătire ar fi când nu s-ar ridica în contra organismului, ci mai puțin: când ar sta în propria ei slujbă, când nu s-ar satisface decât pe ea însăși, când n-ar avea altă menire și alt ideal în afară de ea, când ar deveni propriul ei Dumnezeu. Individul în cadrul și în slujba neamului său. Neamul în cadrul și în slujba lui Dumnezeu și a legilor Dumnezeirii. Cine va înțelege aceste lucruri va învinge, chiar de va fi și singur. Cine nu va înțelege, va cădea învins.
• Fapta, nu vorba - fă, nu vorbi!
• Muncitorii români părăsiți îngroașă rândurile comuniștilor.
• Bacșișul, mita și hoția au desființat sănătatea morală a națiunii române.
• Justiția care judecă după "ordin" și nu după conștiință, nu există.
• Mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă și nu fi niciodată mișel. Lasă pentru alții căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine cazi luptând pe drumul onoarei.
• Dacă într-o organizație apar începuturi de gangrenă, ele trebuiesc imediat localizate și apoi extirpate cu cea mai mare energie. Dacă nu se pot localiza și se extind ca un cancer în întregul organism al mișcării, cauza este pierdută. Viitorul și misiunea organizației sunt compromise. Ea va muri sau își va târî zilele între viață și moarte, fără ca să poată realiza ceva.
• Ea, Legiunea tinde să aprindă credinți nebănuite, ea tinde să transforme, să revoluționeze sufletul românesc... Sufletul este punctul cardinal asupra căruia trebuie să se lucreze în momentul de față. Sufletul individului și sufletul mulțimii.
• Fii disciplinat, căci numai așa vei învinge.
• Cine vrea să învingă trebuie să știe să rabde. Acum e eroismul răbdării.
• Condițiile esențiale ale elitei sunt: să trăim ucigând în noi poftele de îmbogățire materială; să trăim o viață aspră și severă.
• Atât de mult au fost călcate bietele case de legionari, încât pentru a restabili dreptatea în viitoarea Românie legionară, numele de legionar trebuie să devină sacru. Nicio forță publică să nu-i poată pătrunde în casă.
• Oratoria ta este oratoria faptei. Tu făptuiește; lasă pe alții să vorbească.
• Biruința veșnică și adevărată este biruința născută din martiriu.
• Recunoaștem că suntem păcătoși: aceasta este atitudinea legionară față de Biserică.
• Mișcarea Legionară, înainte de a fi o mișcare politică, teoretică, financiară, economică, etc. de formule, este o școală spirituală, în care dacă va intra un om, la celălalt capăt va trebui să iasă un erou.
• În fața ei (a țării) legionarul se prezintă nu cu drepturi cetățenești, ci cu sacre datorii.
• O Românie nouă nu poate ieși decât din luptă. Din jertfa fiilor săi.
• Nu să ajungi puternic te pregătește. Nu pentru binele tău să lupți și să muncești, ci pentru binele și salvarea neamului tău.
• Legiunea este o organizație întemeiată pe ordine și disciplină. Legiunea e călăuzită de un naționalism curat, izvorât din nemărginita dragoste de Neam și Țară. Legiunea vrea să trezească la luptă toate energiile creatoare ale Neamului. Legiunea apără altarele Bisericii pe care dușmanii vor sa ni le dărâme. Legiunea îngenunche înaintea crucilor vitejilor și mucenicilor Neamului.
• Țelul final nu este viața. Ci Învierea. Învierea neamurilor în numele Mântuitorului Iisus Hristos. Creația, cultura, nu-i decât un mijloc, nu un scop, cum s-a crezut, pentru a obține această înviere. Este rodul talentului pe care Dumnezeu l-a sădit în neamul nostru, de care trebuie să răspundem. Va veni o vreme când toate neamurile pământului vor învia, cu toți morții și cu toți regii și împărații lor. Având fiecare neam locul său înaintea tronului lui Dumnezeu. Acest moment final, „învierea din morți”, este țelul cel mai înalt și mai sublim către care se poate înălța un neam.

• Neamul este deci o entitate care își prelungește viața și dincolo de pământ. Neamurile sunt realități și în lumea cealaltă, nu numai pe lumea aceasta.
• De vor intra trupele rusești pe la noi și vor ieși învingătoare, cine poate să creadă, unde este mintea care să susțină că ele vor pleca de la noi înainte de a ne sataniza, adică bolșeviza?
• Iașiul zidit pe șapte dealuri, ca Roma, este și rămâne cetatea eternă a românismului.
• Nu admitem nimănui ca să caute și să ridice pe pământul românesc alt steag decât acela al istoriei noastre naționale. Oricâtă dreptate ar putea avea clasa muncitoare, nu-i admitem ca să se ridice peste și împotriva hotarelor țării. Nu va admite nimeni ca pentru pâinea ta să pustiești și să dai pe mâna unei nații străine de bancheri și cămătari, tot ce a agonisit truda de două ori milenară a unui neam de muncitori și de viteji. Dreptatea ta, în cadrul dreptății neamului. Nu se admite ca pentru dreptatea ta să sfarmi în bucăți dreptatea istorică a nației căreia aparții.
• Poporul român, în aceste zile ale lui, nu are nevoie de un mare om politic, așa cum greșit se crede, ci de un mare educator și conducător, care să biruiască puterile răului.
• Nu contează că e evreu și vă rog sa rețineți pentru totdeauna că nu împotriva evreilor ca atare trebuie să se îndrepte lupta necruțătoare a unui legionar autentic, ci contra celor ce fac rău României si Bisericii creștine. (C. Z. Codreanu despre faptul că a salvat un evreu de la înec)
• Neamul nostru n-a trăit prin milioanele de robi care și-au pus gâtul în jugul străinilor, ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toți haiducii, car în fața jugului străin nu s-au supus, ci și-au pus flinta în spate și s-au ridicat pe potecile munților, ducând cu ei onoarea și scânteia libertății. Prin ei a vorbit atunci neamul nostru, iar nu prin „majoritățile” lașe și „cuminți”. Ei înving sau mor: indiferent. Pentru că atunci când mor, neamul trăiește întreg din moartea lor și se onorează din onoarea lor. Ei strălucesc în istorie ca niște chipuri de aur care, fiind pe înălțimi, sunt bătute în amurg de lumina soarelui, în timp ce peste întinderile cele de jos, fie ele cât de mari și cât de numeroase, se așterne întunericul uitării și al morții. Aparține istoriei naționale nu acela care va trăi sau va învinge – cu sacrificarea liniei vieții neamului – ci acela care, indiferent dacă va învinge sau nu, se va menține pe această linie.

Referințe

• Corneliu Zelea Codreanu, Pentru Legionari. Bucharest: Totul Pentru Tara, 1936.