Ion Vartic

Această pagină conține citate din Ion Vartic.

Ion Vartic - scriitor român

Citate

Cioran naiv și sentimental (2000)

(comentar: Unde Cioran se întreabă, dacă există Dumnezeu...)

• «Doamnelor și Domnilor, sau există Dumnezeu, sau nu există Dumnezeu. Dacă există Dumnezeu, nu are nici un rost să ne ocupăm de literatură. Dacă nu există Dumnezeu, iarăși nu are nici un rost să ne ocupăm de literatură. Nu are nici un rost, pentru că suntem neimportanți.»

. Cioran naiv și sentimental - Ion Vartic - Ed. Biblioteca Apostrof, 2000, ISBN 973-9279-32-5 ; citat din Nu, p. 125

(comentar: Unde autorul se întreabă, cum sunt Românii...)

• “Paradoxul de a fi român constă în a fi “și..., și...”. (...) De aceea, fiind “moderați”, suntem până astăzi și orientali, și occidentali, și estici, și central-europeni, și tragici, și netragici. Faptul că ne aflăm așezați sub spectrul amenințător al unei permanente “fatalități exterioare” ne dă un anume tragism; în schimb, faptul ca speculăm profunda “filosofie funebră” ca pe o scuză pentru pasivismul nostru, o devalorizează și o transformă, până la urmă, într-un “subterfugiu de lași” prin care ne anulăm, simultan, tragismul real. În consecință, paradoxul de a fi român constă în a rămâne mereu neîmplinit într-o direcție sau alta, tot timpul la mijloc de plin și gol.”

. Cioran naiv și sentimental - Ion Vartic - Ed. Biblioteca Apostrof, 2000, ISBN 973-9279-32-5 ; p. 216-217

(comentar: Unde autorul se întreabă, cum s-a sinucis Cioran (!?)...)

• “Cu puțin înainte de a se îneca în “curentul anonim al vieții” și de a i se șterge conturul de persoană, deja cu goluri de memorie, orientare și identitate, Cioran intuise, totuși, ce i se întâmplă; într-o zi, pe stradă, întrebat de un trecător dacă “Sunteți Cioran?”, el răspunde dumerit, asemeni lui Borges: “Am fost”. ”

. Cioran naiv și sentimental - Ion Vartic - Ed. Biblioteca Apostrof, 2000, ISBN 973-9279-32-5 ; p. 334

• “De ce nu s-a sinucis dintr-o dată Cioran? Fiindcă era condamnat să se sinucidă zi de zi, toată viață, sau, cu alte cuvinte, să regreseze continuu. Fiindcă purta în sine regresiunea cea mare, aceea originară, ce îl face fără oprire să se scufunde, ca într-un “abis matern”, în “starea de non-conștiință și de reflecție”, cu senzația că nu mai este om, ci, cel mult, “o plantă conștientă”, care evită, în mod fluent, “imanența ființei”. Cioran nu avea cum să se sinucidă, pentru că la el fluxul suicidar se îneacă și se dizolvă în apele adânci ale regresiunii de care era inundat. Dus în jos pe undele regresiunii, el nici n-apucă să-și mai dea prea bine seama de declinul său treptat, pentru a-și decide singur ora morții. Cioran moare doar când regresiunea își desăvârșește în el lucrarea. Însemnarea din 15 octombrie 1970, din Caiete, e întru totul simptomatică pentru regresiunea lui thalassalǎ. Cioran visează că plutește pe apele unui fluviu imens, în vreme ce Eliade îl roagă să nu se lase dus de curent; el îi răspunde că, “din moment ce sunt atins de nu știu ce rău fără remediu”, ar fi mai bine să dispară cât mai curând și că are “oroare să moară ca toată lumea”; trezindu-se din coșmarul său thalassal, îi rămâne vie amintirea acestui fluviu “de o extraordinară măreție, și care figura pentru mine moartea ideală”. ”

. Cioran naiv și sentimental - Ion Vartic - Ed. Biblioteca Apostrof, 2000, ISBN 973-9279-32-5 ; p. 335